Bloggingul - cum să-ţi da seama cât de prost erai odată...

luni, 18 octombrie 2010

Ionică

"Plouă mărunţel. Urăsc ploaia, urăsc fiecare picătură care-mi ajunge pe gât, care-mi trage fir cu fir toată căldura pe care o mai am ascunsă prin geacă. Interfonul, nu-l mai urăsc pentru că m-am obişnuit să nu funcţioneze. Aşa-i când ai o scară de pensionari, nu ştiu săracii să umble la butoane, d-aia e blocat tot timpul. Intru în casa scării....

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Cum să-ţi tragi un pumn în propriul cur

N-am văzut meciul lui Bute cu nu ştiu cine. Poate pentru că nu fac parte din acea categorie de români care cred cu înverşunare să rezultatele sportive pot pune o ţară pe harta lumii. Să fim serioşi, a ajuns Kenya vreo ţară cunoscută? Cum spun, n-am văzut meciul, dar am văzut box. În staţia de metrou. Am văzut cum Italia i-a tras un pumn în gură lui România, trăgându-şi un pumn în propriul cur.

România defensiv

Eu îmi iubesc ţara. Şi iubesc şi oamenii din ea. Iubirea asta e lucru mare, şi conţine un pachet destul de stufos de sentimente. Atunci când iubeşti e neapărat necesar să acorzi o gamă cât mai variată, şi de-a lungul timpului poţi alătura liniştit pasiune, umor, puţin de ură, ceartă, zgomot, calm, şi nu în ultimul rând, milă...

duminică, 10 octombrie 2010

Pronostic băbesc

Deja se alătură lui Helloween, lui Valentine's day. Deşi cu o altă conotaţie, Sfânta Parascheva promite să ajungă un eveniment cel puţin la fel de interesant de urmărit. An de an, belesc ochii la televizor şi aud aceleaşi lucruri: ploaie, babe, leşin.

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Fucked-up man! Sau cum căcatul a lovit ţărâna

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eroul copilăriei mele a fot Steven Seagal. Înalt, drept, vertikal, tot ceea ce mi-aş fi dorit eu să fiu. Un adevărat role-model. Am crescut în umbra acestui personaj magnific, m-am confundat cu el în toate-mi visele-mi. Şi acum, căcatul a muşcat ţărâna ....

vineri, 1 octombrie 2010

O gură de aer proaspăt

În aceste perioadă tulburi pentru naţiunea noastră, în această vremuri în care la TeVe nu vezi decât poluţii, numai feţe chinuite, replici curbate cu iz de regie minim ieftină, pentru mine o gură de aer proaspăt a venit de la aceşti oameni. Chiar dacă nu sunt departe de restul, dau un nota 10 cu excelenţă pentru marketing. Pentru că n-a fost de la biscuiţii semi-stricaţi pe care i-am ingurgitat privind, ci feţele, comportamentul şi muzica exprimau chiar asta: toţi se simţeau bine. Un sincer BRAVO!