Teamwork

Discutam aseară într-un context grotesc (fără cafă, fără bericică), la un nivel decibelic destul de ridicat, cu persoane cunoscute, despre TEAMWORK. Considerat de către noi (românii, care formează o naţie cu care din păcate m-am căpătuit) o utopie, atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic, teamworkul nu pare să fie aşa. Bineînţeles, e părerea mea, singura cea mai adevărată, opozabilă numai mie, şi cine nu se raliază ştie unde să se ducă.

Scrisoare generalului

Dragă domnule General,

în primurile rânduri ale micuţei mele scrisori, dă-mi voie să mă prezint în câteva cuvinte: nu am luptat la revoluţie, şi nu am participat niciodată la un conflict militar în adevăratul sens al cuvântului. N-am pus în viaţa mea mâna pe un pistol adevărat, şi n-am tras niciodată cu puşca. Cunoştinţele mele militare sunt mai mult decât reduse, mai ales dacă mă gândesc la faptul că singurul general adevărat pe care l-am cunoscut a fost un nene senil, cu o uniformă plină de mileuri şi insigne d-astea colorate, care încerca să impresioneze nişte contabile expirate trecute de primele 2-3 tinereţi, la un nu-mai-ştiu ce eveniment cu depunere de coroane.

.Punct şi de la capăt

N-a fost uşor, dar am pus punct. Am tras linie, am adunat şi-am scăzut. Am rămas singur pe baricade, Angela s-a mutat la noul ei casă (Angeliclick), Zee s-a pierdut în neantul realităţii (s-a însurat, casă ştie pisdele), Anarchaeus nulamvăzut de mult. Angela şi-a luat mobila (articolele) cu ea (apreciaţi simţul practic), Zee cu Anarchaeus mi le-au lăsat pe stoc. Le-am pus într-un colţ din depozitul fabricii, şi fac prinsoare că le ţin 90 de ani, pân-o expira drepturile de autor, şi-apoi mă laud cu ele.

Sunt gata de un start fresh, să mă iau de piept cu veveveul şi nu numai. Nu, nu m-am săturat de mediul înconjurător, şi sunt gata să mă şi vă desfăt cu micile mele observaţii.

Pentru că nu mă pricep la aluzii fine, anunţ direct: voi fi subtil!

Că tot e ţara lui Iocan, voi zice şi de d-astea de Sus. Pentru că-mi place Statul, acest organ de stat.

Mă bat prieteneşte pe umăr, şi-mi urez: "La trecutu-ţi mare, mare viitor!"

Tradiţii ........ şi atradiţionalisme

Cred că perioada tradiţiilor s-a cam terminat. Pe anul ăsta, mă refer. Sau pe ăla care s-a dus. S-a dus Crăciunul, Revelul, Moş Nicolae, iacă şi Boboteaza, cred că mai e Sfântu' Ion. Ador tradiţiile, sunt un fan înflăcărat. M-am bucurat tare când am văzut pe la TeVe ştiri din diferite zone cu tradiţii. M-am bucurat de un nenea rupt de beat, într-o cămaşă gri de mătase, care trăgea ca apucatul de sfoara de la un buhai, privind spre cameră cu lanternele la maxim.

Muncă de Sisif

N-aveam de gând să scriu articolul ăsta, dar o fac acum, cât sunt nervos. Trebuie să ştiţi că în general nu-mi place să cataloghez oamenii. Aică, eu îi cataloghez dintr-o privire, dar nu le spun. Niciodată nu mi-au plăcut afirmaţiile nefondate, pe care le găseşti la tot pasul, pe internetul ăsta, şi nu numai. M-am ferit întotdeauna să spun oamenilor ce cred despre ei.

De ce nu trec pe roşu la semafor

Nu trec aproape niciodată pe roşu la semafor. Mi-a intrat în reflex. Poate sunt idiot, poate vin prea încet din urmă, dar nu ştiu de ce, statul la semafor îmi produce plăcere. Atunci când sunt pieton. Nu vreau să cred că sunt un autoflagelist mai ciudat, ci îmi place să cred că este un semn de civilizaţie. Totul a început într-o duminică, când mă plimbam prin Viena.