Bloggingul - cum să-ţi da seama cât de prost erai odată...

Istoric companie

A se citi de jos în sus:
8.
Mi-am luat bălăriile de pe pmf.ro , şi am băgat din nou Fabrica de Imbecili în lucru. De data asta sunt hotărât: rămâne II (intreprindere individuală). Cred că e şi normal aşa, fiecare cu a mă-sii. De-acum o las lejer, în ritmul meu de melc. Fie ce-o fi, va fi!

7.
Bineînţeles, ca orişice lucru de calitate, nu durează mult. Părăsit de Zee, care după ce că s-a însurat, a mai făcut şi-un copil (să-i trăiască!), m-am trezit singur-cuc. Dar mi-am luat inima-n piept, şi-am pornit la atac cu www.pmf.ro . Partidul Mişcării Facultative a pornit cu avânt, la fel ca toate lucrurile de durată medie spre scurtă. Cu Funcţionara şi mai apoi cu Mora, ne-am distrat aproape un an de zile. Care an s-a trecut.

6.
Iată-ne azi, voi (toţi doi sau trei) şi cu eu. Ca la început. Lumea s-a diluat, paharele au dispărut de pe masă, doar sunetul trândav al aspiratorului mai adie p-aici. Mă simt nou şi revigorat, sunt gata să mă iau de piept cu toţi. Mi-am deschis şi prezenta companie, Fabrica de Imbecili, de unde sper să monitorizez atât exportul de imbecili, ce cunoaşte un plin avânt în aceste timpuri, cât şi produsele cu care cred că sunteţi deja obişnuiţi.

5.
Având un blogroll, ne trebuia şi-un webmaster. La recomandarea Angelei, l-am angajat pe Anarchaeus, fără normă. Situl a rămas jalnic, cu tot cu Anarchaeus, că acest individ, în loc să ne ducă în băierile siturilor, ni s-a alăturat, pe post de articulator. N-a scris decât şase articole cât a stat cu noi, dar tare deep şi amuzant a mai fost. După o cvadruplă hotărâre, cu un vot presărat de hohote, m-au prostit, şi-am schimbat numele, devenind http://www.sarenochi.ro. Site .ro, ce ne păsa. Ne-am contractat cu Vodafone, dar cred că de-aici ni s-a tras, de-aia nu vi-i recomand.

4.
N-au trecut multe massuri, şi iată-ne, threesome în toată regula: Angela Von Lichtenstein de Vale s-a strecurat lângă noi. Mi s-a părut o doamnă căreia-i place să se bată în mocirlă. Am huzurit noi ca-n rai, scriind care/ce/când/oricum venea. Şi n-a fost rău defel, unii ne-a-njurat, alţii ne-a pupat, restul ne-a uitat. În vremea asta, ne-am extins aria de reclame, având şi-o frumuseţe de blogroll alături de noi.

3.
Imediat ce am pus un link la statusul de pe yahoo messenger, m-am trezit cu Zee pe capul meu. Fiind un tip care nu se descalţă la intrare, mi s-a băgat în blogu-mi, trântind cu patos vreo cinci articole. După ce m-am crăcănat de râs, şi după ce-am ales nişte culori şi d-astea pentru blog, am mai scris şi eu niscai articole. Fiind prieten cu Zee, şi cunoscându-ne de mici, am ştiut că vorbim aceeaşi limbă. Sătui să râdem numai noi doi, ne-am dat cu massuri pe messenger, şi linkuri pe mIRC(pe-acolo pe unde ştiam noi că mai zac specimene demne de asemenea link).

2.
La începutul lui 2009, chiar când să se termine februarie, m-a lovit o idee: să-mi fac blog. Ştiam cam ce înseamnă blog, un jurnal sau ceva de genul. Eu aveam altă pasiune: forumurile. Cred c-am activat la peste 20 de forumuri, şi am cont la peste 100. Şi iată-mă, hoinărind pe alde veveve, pân-am dat peste un post mai vechi de-al meu, un post scris cu vreo 6-7 ani înainte. Citind ce-am aberat pe-acolo, mi-am zis: "Pfff, cât de prost eram atunci, ce concepţii cretine aveam". Şi iată-mă, pornind blogul cu mottoul: "Bloggingul - cea mai bună modalitate de a-ţi da seama cât de prost erai odată." Nu cred c-am vrut să-l fac un blog public, ci mai mult pentru mine. Primul articol scris a fost unul de refulaj, în care m-am răzbunat pe unele persoane (RedTube - Home of porn).
Numele blogului, mult controversat, a fost "păicepulamea". Departe de a fi o înjurătură, reprezenta o stare de spirit, o chemare, ceva cu care eu mă identificam la vremea aceea.

1.
La început, a fost cuvântul