Bloggingul - cum să-ţi da seama cât de prost erai odată...

duminică, 29 martie 2009

Cu căciulile pe frunte / Stăm ....

... de veacuri ca un munte / În curbura arcului Carpaţi.
Un cântec frumos, cred că este unul dintre primele cântece pe care mă prefăceam că le cânt la ora de Muzică, în clasele primare. Mi-a plăcut, şi-mi place şi acum. Am şi pe mp3player piesa, o versiune care se aude destul de nasol, probabil trasă de pe vreo placă de pick-up (dacă nu ştiţi ce sunt acelea pick-upuri, click aici).

Gadgetul care salvează milioane de vieţi

Acest gadget minune nu există încă. Ştiu, eşti dezamăgit, ai dat click sperând că poate vei găsi aici un nou peacemaker, şi n-o să mai moară oamenii cum a murit bunicul tău când erai mic, şi l-ai aranjat cu magnetul. Eşti şi mai dezamăgit dacă sperai să afli despre un gadget cu 3 butoane, cu care să dai comenzi la noua femeie-clonă pe care ţi-ai cumpărat-o la ofertă. Dar nu fii dezamăgit în totalitate, pentru că toate se fac la timpul lor.

Cine sunt Ei. Impersonalitatea lui Dumnezeu

E normal să fii curios. E chiar bine, având în vedere că curioşii sunt mai avuţi în materie cenuşie. Şi, în timp ce te strecori prin viaţa aceasta atât de .......mai vorbim despre asta ......, ajungi să-ţi satisfaci multe dintre aceste curiozităţi. Altele, rămân semne de întrebare, sau îţi dai singur nişte explicaţii care te coafează. Cred că putem chiar măsura capacitatea de gândire a oamenilor în funcţie de curiozităţile lor. Am inventa o nouă scară, şi-am deveni celebri. Sunt curios dacă ar fi posibil aşa ceva.

sâmbătă, 28 martie 2009

Coolometrul! Testul tău de coolism

Ai vrut vreodată să afli cât de cool eşti?
Ei bine, acum ai ocazia, dacă faci
 acest test cu numai 5 întrebări, să afli răspunsul adevărat, apelând la Coolometru, cea mai nouă invenţie în domeniu.

luni, 16 martie 2009

errare humanum est - a omeni e greşeşte

La noi, e cu omenia. Un obicei străvechi, transmis din generaţie în generaţie mai ceva ca olăritul sau vânătoarea. Adică, eu teomenesc pe tine, tu măomeneşti pe mine.

sâmbătă, 14 martie 2009

Hop-şa! Hop-şa! Zi-ne, păicepulamea

video

Sunt unele lucruri pe lumea asta pe care nici noi nu îndrăznim să le comentăm....
Poate doar să spunem că NE PLACE!
Şi să nu-mi dai cu articolul ăsta-n cap, în caz că nu vezi diferenţa?

De acelaşi autor: CLICK , CLICK, CLICK....

Mă bat cu dicţionarul. Pluralul la neaveniţi

Cu riscul de-a părea nepoliticos, voi dezvălui ceva care sunt sigur că va trezi în căpşoarele multora dintre dumneavoastră îndoieli. Ca să am scuză din prima, o să vă spun că e un lucru pe care l-am învăţat prin clasa a IV-a, deci sunt şanse să iau în considerare o contrazicere bine argumentată. Dar înainte de începutul premergător, voi mai sublinia o chestiune, cum că m-a pasionat gramatica până prin clasa a 5-a, şi îmi amintesc cu plăcere cum râdeam împreună cu învăţătorul (Dumnezeu să-l ierte când o muri) de cuvinte precum "pantalon" sau "ochelar".

vineri, 13 martie 2009

Dacă nu vine Mohamed la munte...

S-a dus, săracul. Era om bun. Nu l-am cunoscut decât puţin, dar fuma Kent. Fuma de pe vremea lui, când Kentul era unitatea de măsură a şpăgii. A fost un domn. Şi-am zis, om bun. Nu ştiu dacă intr-atât de bun, dar nici om rău n-a fost. Şi Dumnezeu l-a luat la El. A lăsat în urmă o soţie îndurerată, un fiu beţiv, şi un nepot şi mai beţiv. Cel din urmă, celmaibunprieten al meu dincopilărie. Şi a trebuit să merg la înmormântare. Ce era să fac, mai dau o mână de ajutor, ca la noi. Mai la cărat coşciugul, mai la prins prosoape cu acul de siguranţă pe umerii cioclilor, mai decupezi un carton pentru lumânări, ştiţi voi cum e. Şi mai ştiţi şi că nu e nuntă fără lacrimi, nici îmnormântare fără râsete.

miercuri, 11 martie 2009

De ce să NU faci bani cu blogul

Da, ştiu că e contrar opiniei majoritare, dar o să îţi explic de ce să NU faci bani cu blogul tău. Bineînţeles, cu tendinţele mele de bătrân sfătos, sunt sigur că un cititor isteţ va găsi aplicabilitate la sfatul meu în aproape orice domeniu.

marți, 10 martie 2009

Elefantul Mişu

Un subiect TABU pe care demult voiam să-l dezbat, tocmai mi-a trecut prin bilă. Pentru mine, este răspunsul clar la dilema religioasă.

Portbagajul abundenţei. Sacul fără fund al competenţei profesionale

-Bine că s-a rezolvat.
-Da, vă cred. Dar de la ce să fi fost?
-A, staţi liniştită, nu sunteţi prima căreia i se întâmplă. E de la ţevi, s-au colmatat.
-Cum adică, s-au colmatat?
-Adică .... ăăă .... cum să vă explic, de la colmatare se înfundă ţevile. Se întâmplă des, oricum. Adică .... n-o să mai aveţi probleme acum, că am schimbat ţeava.

luni, 9 martie 2009

Scurt extras din „Arta Conversaţiei Verticale”

nick1: sal
nick2: re
nick1: cf
nick2: bn
nick2: u
nick1: k
nick2: dc k si nu bn
nick1: plm
nick2: aha
nick1: joc cs
nick2: k
(peste vreo zece minute)
nick2: mai esti
nick1: aha
nick1: dc
nick2: asa
nick2: ma plikti
nick1: si io
nick2: gata cs
nick2: :)
nick1: da
nick2: pai
nick1: ma plikti
nick2: aha
nick2: si tu
nick1: si io ce
nick2: t plikti
nick1: pai am zis
nick2: ce
nick1: ca ma plikti
nick2: aha
nick2: stiu
nick1: aha
nick2: k
nick1: k
(peste jumatate de ora)
nick2: BUZZ
nick1: ???
nick2: nik
nick1: ?
nick2: din gresala
nick1: aha
nick1: k
nick2: k
(a doua zi)
nick2: neatza all
(a doua zi, seara)
nick2: nb all poop
(a treia zi)

nick1: Ma numesc Ioana Munteanu si am o fiica de 3 ani bolnava de leucemie. Am facut un contract cu Yahoo si AOL si pentru fiecare mesaj pe care il trimiti mai departe, in contul nostru intra 1 cent. 1 mass in lista, o sansa in plus pentru fiica mea. Da mai departe daca mai crezi in iubire.
(a treia zi, seara) nick1: =)) nick1: www.youtube.com/watch/KJG@#&B*@&#XB@ nick2: =)) =)) nick2: tare nick1: de la mn nick2: ??? nick1: de la sc nick2: aha nick2: :) nick1 has signed out. Your are now invisible four your friends (and foes)

De ce nu trec pe roşu la semafor


Nu trec aproape niciodată pe roşu la semafor. Mi-a intrat în reflex. Poate sunt idiot, poate vin prea încet din urmă, dar nu ştiu de ce, statul la semafor îmi produce plăcere. Atunci când sunt pieton. Nu vreau să cred că sunt un autoflagelist mai ciudat, ci îmi place să cred că este un semn de civilizaţie. Totul a început într-o duminică, când mă plimbam prin Viena.

duminică, 8 martie 2009

Se caută designer de calendare

Azi era să fac criză. Nu ştiu, dacăcunoaşteţi sentimentul, când un lucru de căcat îţi ridică tensiunea la 300, şi îţi vine să spargi tot prin casă pentru că nu merge ceva.

Un lucru pe care aş fi dorit să-l fac...

...dintotdeauna, a fost să am o colecţie pizdoasă de muzică. Să am cele mai tari hituri, cele mai mişto albume, pac-pac, îmi aleg piesa care-mi place, şi play. Apoi mi-am dat seama că e mult de lucru. Pentru că sunt atât de perfecţionist, încât, decât să fac ceva prost, mai bine nu fac.

Scoate-ţi bade cicul din identitatea mea

Nu ştiu, dar de la ceva vreme am început să mai arunc ochii prin câte-un site de ştiri, fapt ce poate fi deosebit de amuzant uneori, cu condiţia să poţi face hazdenecaz fără remuşcări. Bineînţeles, sunt un tip modern, n-am nervi să citesc în totalitate articolele, care proabil sunt proaste după jumătatea lor, însă asta nu mă opreşte să nu mă gândesc la nişte lucruri. De exemplu, articolul ăsta mă face să mă gândesc la trăgaciuri. Da, la trăgaciuri. Sau triggers, cred c-aşa-i în engleză. Adică, ce trăgaciuri ar putea declanşa asemenea comportament, şi în ce condiţii. Şi s-o iau sistematic:
Declanşarea acestui tip de comportament: În primul rând, sunt sigur că e vorba de mentalitatea de turmă. E simplu, dacă Vasi şi cu Cici se duce, mă duc şi eu. Pe drum, cei doi îmi înmânează „brieful”, îmi explică ce-i de făcut: „nu ştiu, pulamea, mergem să urlăm la ăştia care ne bagă cicurile în paşapoarte. E mişto, a zis Cristi că le aduce şi pe alea două de la mitingul cu ascultatul telefoanelor. Ştii, aia de-i săreau ţâţele, şi cu soră-sa de-şi tot trăgea mucii”. Şi iată, avem deja 3 oi, plus cele 3 de la mitingul de telefoane, asta face 3% din 200 de oi prezente la eveniment. Între timp, am citit tot articolul, şi observ cu stupoare că e vorba de o organizaţie Doamne-Domnească. Păi băi fraţilor, voi n-aţi văzut pe National Geographic? Gata cu Doamne-Doamne, şi-a luat mâna după noi. Şi-a băgat cicu. Dar citirea în totalitate mi-a adus revelaţia: d-aia erau turmă, frate, că erau de la biserică. Şi ăştia merg cu duhul, unde e unul, vin grămadă. Recunosc, există şansa ca printre cei aflaţi acolo să fie şi numărul minim de 5% pensionari, care au crezut c-au şansa să-i spună la TeVe lui Băsescucă deja-i put ciorapii, că s-au umplut cu pensiile lor, pensii de oameni care s-au prefăcut că muncesc jdeani. Bun, acum că m-am lămurit cu declanşarea acestui tip de eveniment spontan, o să trec la condiţii:
La prima vedere, lucrurile par simple: să ai 2 neuroni, să ai ceva timp liber, şi să fii prin zonă. Dar asta se întâmpla la mitingurile bătrâneşti, la greve, la anti-pidosnici, la schimbarea liderului/lor. Acolo era simplu, prin contactul celor doi neuroni, ştiai despre ce e vorba: slogane ca „n-avem bani”, „jos cu pulancur”, sau „daţi-l jos puneţi-mă pe mine” făceau ca totul să fie simplu. Dar aici? Ce te faci? Nu ştii prea bine ce-i cu cicurile alea, nici n-ai paşaport, hai cu 666 că aici te pricepi, e cu dracu. Însă, ajungi să dai de greu: lumea de lângă tine comentează subiectul, priviri întrebătoare îţi sunt aruncate, că tu poate ştii mai bine. Ce faci? Arunci un „dă-i mă-n pula mea că nu se mai satură” şi schimbi locul. Sau eventual pleci acasă, că n-au pancarte, nu se urlă, gagici nu sunt, iar în fond, oricum nu se schimbă nimic, nici cu tine nici fără tine. Să ţipe ei, 199, care e un fel de 666-5(întors), că acuma poţi merge şi cu buletinul.
Dacă tot am terminat cu trăgaciurile, nu-mi rămâne decât să aprob vehement reacţia autorităţilor, care au folosit cu succes o veche regulă, neschimbată de mii de ani: Pulamaimare e mai bună decât pulamaimică. Într-un cuvânt, nu e cic, e hard. Deci nu trebuie să laşi paşaportul în ibricul de plumb, că nu e modalitate de control, ci doar stocare de informaţie. Ne-am liniştit, nu?
Mă încăpăţânez să văd totuşi partea bună a situaţiei: Elodiile vor fi căutate numai în canale cu beton gros deasupra, că acolo n-o avea semnal, dă-l în cicu măsii!
Notă: acest articol a fost întrerupt la jumătate, din motive personale.
333%

Curidă în ţara băştilor.

E adevărat, s-au făcut statistici. Universităţi serioase au studiat îndelung asupra unui subiect veşnic controversat: cu ce-şi ocupă bărbaţii timpul liber? S-au scris, s-au vorbit multe. S-au făcut clasamente, în care pe rând, diferite activităţi au ocupat poziţii de top. S-au inventat situri, asociaţii, cete-ginte-triburi, toate cu un singur scop: PROCLAMAREA CELEI MAI CEA ACTIVITATE BĂRBĂTEASCĂ.

sâmbătă, 7 martie 2009

Un şut în cur care îţi dă aaaaaripi.....

Îmi amintesc cu plăcere de vremurile ce au urmat vizionării filmului Blow. Mă şi vedeam ditamai trahicantul, transportând cantităţi industriale de droguri, folosind cele mai ingenioase modalităţi de ascundere a acestora. Recunosc, de multe ori când mergeam cu bidonul după apă la izvor, îmi pregăteam un set de mijloace de a ascunde bile, pungi, cărămizi şi alte alea.

vineri, 6 martie 2009

Pişă-te pe bani.


Vorbeam într-un articol mai vechi despre "vizitatorii Europei de pe autostradă". Afişul din fotografie l-am găsit pe un gard într-un peco din Austria. Mi se pare prea sugestiv ca să mai comentez ceva.

Găozul lui Tata, spaima curvelor messengeriene

Notificare prealabilă: Tata a fost unul dintre primii conducători ai perşilor, n-are nicio treabă cu tac-tu.
Revenire la subiect: Iată dragilor, spaima curvelor messengeriene: vvv.persiangap.com.

Ghid practic: Ce poţi face cu 5Euro

Pentru reţeta aceasta, avem nevoie de ingredientele următoare: Un telefon celular sau mobil; un abonament sau o cartelă sim; maxim 5 euro credit; un cont yahoo messenger; cunoaşterea în proporţie de 90% a „Ghid pratic: cum să-ţi dovedeşti că nu eşti pedofil în 10 paşi” (găsibil pe veveve); cunoştinţe minore de limba română.

2şpatru demii de burtoşi atacă E-Jobsul

După cum se pare, crizacuvaliza nu iartă nici vajnicii gâlgâitori de pâine lichidă. Nu ştiu dacă din cauza codului portocaliu n-au mai crescut cerealele, sau dacă din cauza crizeicuvalizei se strânge lumea cu şurubul. Poate din cauza scumpirii tutunului, sau din cauza încălzirii globale a impozitelor, dar un lucru este cert: 2şpatru demii de şomeri, sunt anunţaţi în viitorul apropiat, pe mapamond, lăsaţi la vatră prematur de gigantul producător de băuturi beroase „Anheuser-Busch InBev”. Pentru cine nu ştie, că nici eu nu ştiam, ăştia fac beri ca Stella, Becks, sau Budweiser. Cică s-a diminuat profitul de la 900 de milioane, la 49. Deci, cei fără slujbe, cei cu CVuri stufoase, care aţi îmbrăcat volane sau aţi produs pungi de plastic, într-un cuvânt, toţi de pe E-Jobs, atenţie că se va mări traficul pe site cu 2şpatru demii de useri. Acum, plus-minus, că n-or da ş-ăia afară numai din Rromânia, dar sunt sigur că suntem capdelistă. Fiind un tip obişnuit să privesc la partea plină a paharului, care s-a înjumătăţit, fiind cu bere la origine, nu-mi rămâne decât să sper că ..... Vor creşte vânzările la Dacia. Stupoare? Deloc: toţi agentoşii ăia de la Becks, cu TeTeurile lor, vor fi mutaţi în automobile autohtone, pentu reducerea costurilor. HăHăHă, ce ştiu ei ce-i aşteaptă.

joi, 5 martie 2009

Vama. Ungurul. răbdareşitutun

Există pe lumea asta tot felul de rahaturi care crezi că nu se mai întâmplă. Adică, ai auzit de ele, dar par prea neverosimile ca să se mai poată întâmpla, mai ales în ”zilele noastre”. Nu ştiu, dar parcă atunci când mai speri că nu s-a dus dracu de tot lumea asta, mai iei câte una după ceafă de-ţi fac dinţii 13-14 în gură.
Articolul acesta este dedicaţie specială pentru toţi acei înjumătăţiţi mintal care spun pentru orice căcăţiş: ”aşa e în România, frate” sau ”numai la noi se întâmplă aşa”. Ei bine, dragi aventurieri, care aţi văzut Europa de pe marginea autostrăzilor, nu e chiar aşa. Nu numai la noi se întâmplă aşa.