Bloggingul - cum să-ţi da seama cât de prost erai odată...

vineri, 18 septembrie 2009

Rucsacul Inertului - Capitolul I (scrierea întâi)

O să vă invit prieteni, în cele ce urmează, la o mică excursie, oarecum deosebită. O să vedeţi monumente, o să vedeţi oameni şi locuri noi, veţi vedea şi lucruri obişnuite, de zi cu zi, iar deosebirea faţă de o excursie obişnuită este modalitatea de transport. Pentru că o să vă rog să vă îmbarcaţi cu toţii într-un rucsac al unui inert, în Rucsacul Inertului ca să fiu mai explicit, şi de acolo, împreună cu mine pe post de ghid, să urmărim ce face Inertul pentru o perioadă de timp. Vă doresc o călătorie frumoasă, şi să nu trageţi beşini, pentru că e cam înghesuială în rucsac.

duminică, 16 august 2009

Pidosnicie pişentru

Aproximativ 20 de cupluri de homosexuali din Columbia au protestat vineri împotriva homofobiei sărutându-se pe bulevardul central în acelaşi timp.
0-148845-highres_00000401398557.jpgAcest protest este considerat primul “flashmob” gay, reuniune de persoane într-un loc public pentru a realiza ceva neobişnuit şi a se împrăştia apoi repede.
Perechile, cu o mai mare prezenţă a bărbaţilor decât a femeilor, au ajuns în piaţa centrală Carrera Septima, din centrul Bogotei, unde s-au îmbrăţişat şi s-au sărutat timp de două minute,aşa cum anunţaseră înainte.
Neobişnuitul protest a fost organizat de asociaţia Lesbiene, Gay, Bisexuali şi Transexuali (LGBT) pentru a aminti că, în decurs de un an, au fost ucişi peste 35 de homosexuali în Columbia, sute dintre ei au fost ameninţaţi şi mai multe mii se confruntă cu discriminarea. 
Cazul cel mai recent este cel al ziaristului chilian Carlos Serrano, director al postului de radio “Diversia”, care aparţine LGBT, şi care a fost nevoit să abandoneze Columbia în ultimele zile din cauza ameninţărilor constante, care au obligat pe de altă parte postul să retransmită, în Bogota, din clandestinitate. 
La această manifestaţie au asitat mai mulţi curioşi decât homosexuali. O singură pancartă pe care scria ''LGBT transformă cetăţenii', precum şi câteva steaguri multicolore ale asociaţiei au fost remarcate. Nu s-a observat vreo prezenţă a poliţiei.
Mai mult: Protest împotriva homofobiei: 40 de gay s-au sărutat public | Libertatea.ro 


Cum am mai spus, nu-s rasist. Nu am niciun fel de cui împotriva celor care fac ce vor. Că se droghează, că beau, că fumează, sau chiar că scuipă pe jos, eu nu fac diferenţa între oameni. Nu mă interesează dacă sunt frumoşi sau deştepţi, înalţi sau graşi, nu-i problema mea. Sună bine, nu? Ştiu. Nu-i de mine.





În mod normal, citind această ştire, aş fi înclinat să mă enervez, poate chiar să scriu ceva despre cât urăsc eu pidosnicii. Dar nu s-a întâmplat. Ba chiar m-a luat râsul. Mă gândeam ce tare ar fi fost să ieşi şi tu la plimbare, pişentru, ca tot omul. Mai dai din cap la cunoscuţi, mai trabaleşti un tutun, deh, ca vinerea după o ziscurtă de muncă. Şi deodat' te trezeşti c-o mână de tractorist în gât. Dai să te-ntorci, vezi un antebraţ cât piciorul, cu o ancoră pe el, vezi un ghem de floacă roşie, şi-atunci "piesa de rezistenţă": două buze cât sarmalele te sărută apăsat, în timp ce un vârf de limbă, avid, caută să-ţi străpungă încleştarea dinţilor. Închizi ochii instinctiv, dar nu de plăcere, ci pentru că mustaţa individului îţi zgârie albul ochiului. O limbă îmbibată-n rom ieftin te spală pe dinţi, adunând ce n-a adunat periuţa de dinţi, azi-dimineaţă. Neştiind cum să reacţionezi, încerci să te tragi în spate (tetragiînspate, auzi!), când....STUPOARE! O mână experimentată te trage de gaica din spate de la blugi, şi te trezeşti c-un deget grosuţ direct în cur. Vrei si te zbaţi, cei doi indivizi nu te lasă, unul te umezeşte, unul te gâdilă, deschizi ochii doar pentru a-i închide la loc, începi să tresalţi ritmic, un ritm nebunesc al degetuluidincur, şi eşti sigur c-ai murit, şi-acesta e iadul. Însă, deznodământul nu se lasă aşteptat: degetuldincur te părăseşte, lăsând în urmă o cartedevizită roz, limba străină-ţi iese din gură, şi dispare într-un zâmbet candid al tractoristului roşcat, toate se duc într-o fracţiune de secundă, mai repede decât se duce apa-n televizor când răstorni vaza....




Da, acum ştii. Ai înţeles pe deplin semnificaţia cuvântului "flashmob". Engleză aplicată. Noroc că m-am amuzat de tine, altfel eram şi eu la bancul de lucru, scriind cu markerul pe-o pancartă:




JOS CU PULA-N CUR!!!!

Sursa: Libertatea

Combustibil verde


Chinezul He Jianma din Youxian a tras cu părul un autocar cu o greutate de 8.280 kilograme, pe o distanţă de 30 de metri, reuşind astfel să intre în Cartea Recordurilor.0-149572-highres_00000401742286.jpgBărbaul a fost susţinut de soţia lui, care l-a încurajat în timp ce se chinuia să tragă autocarul, care a fost pur şi simplu remorcat de părul lui. He a reuşit astfel să îl depăşească pe fostul deţinător al recordului, care a tras un vehicul cu greutatea de 7.874 de kilograme.



Mai mult: A tras cu părul un autocar de 8.280 de kilograme | Libertatea.ro 

Da! Sunt uimit. Într-o lume unde GreenPiss, GreenShit, GreenPay, şi alte organizaţii verzi se luptă în unanimitate pentru Salvarea Pământului, într-o lume unde blondele sunt (re)cunoscute pentru capacităţile lor degenerate din culoarea părului, într-o lume unde numai şampoanele verzi AJUTĂ CU ADEVĂRAT la căderea părului, găsim şi lucruri minunate. Lucruri care ne pot schimba viaţa, ne pot aduce pe acel făgaş pe care-l dorim cu toţii, şi anume: Tinereţe Fără Bătrâneţe Şi Viaţă Fără de Moarte.
http://www.lancewhite.net/
Primul pas spre această lume nouă şi extraordinară l-a făcut Ciung Ciang Pok ăsta, care a arătat lumii căpărul este viitorul combustibil verde. Cercetătorii de la Universitatea din Verzuria, conduşi de către profesorul sudanez Grin Marfacăr (vezi foto), nu s-au lăsat aşteptaţi şi au întocmit un raport privitor la aplicabilitatea acestui nou tip de combustibil. Am spilcuit pentru dumneavoastră un extras din acest raport, tradus în Greenomâneşte, cu câteva secţiuni ce ni s-au părut importante a vă fi aduse la cunoştinţă:
- Telefoanele mobile vor fi alimentate de părul de pe piept, existând deja un prototip de ham pentru fixarea telefonului în dreptul inimii. (NR: se zvoneşte că telefoanele pentru femei vor fi alimentate cu alte tipuri de surse de energie).
- Conform statisticilor, bateriile folosite la termometrele digitale ce fac măsurători ale temperaturii umane la nivel anal, consumă echivalentul a 3pomipezi. Cu noul combustibil, asociaţia "Un Termometru Anal pentru Fiecare" şi-a reluat cercetările, anunţând că cel târziu în primăvara anului viitor vor scoate pe piaţă primele termometre producţie proprie.
- Mai multe holdinguri din Statele Unite, şi nu numai, toate nume mari în producţia de muzică, au anunţat că vor încuraja tinerii să asculte numai muzică rock,hard,trash,mega,bega,death şi alte genuri care provoacă la arhi-cunoscutul datdinplete. General Motors anunţă în paralel că deja se lucrează la o chitară cu capacitate de înmagazinare a energiei păruite.
Aflând acestea, ne-am grăbit să luăm un interviu proaspătului ales Parlamentar European Român, Bibi Pârnaie, care ne-a asigurat că are o geantă plină cu informaţii despre cursul implementării noului tip de energie, şi ne-a asigurat că în cel mai scurt timp Guvernul României va elabora un plan complet de plantare a peste 100.000 de pomi fructiferi din rasa PĂR, dintre care peste 7.500 vor fi plantaţi la ...... periferie.
PS: Am aflot noi căcursele interne de auto-buze vor fi alimentate cu noul combustibil, iar autocarele noastre vor fi circula prin ţară trase de câte 50 deblonde fiecare, toate alese pe sprânceană de la ANOFMBB (Autoritatea Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă cu BuciBombate)
Sursa: Libertatea

Iarba verde, de acasă








Dr. Rodica Graur şi farmacia verde FOTO: FLORIN GHEORGHE




„Ca orice virus gripal, H1N1 slăbeşte sistemul imunitar. Fiind vorba de un virus care suferă mai multe mutaţii, gripa putând avea şi o formă uşoară, dar şi una gravă, un vaccin cât mai eficient este greu de creat. Prin urmare, cea mai bună soluţie de prevenire şi tratament împotriva acestei maladii este întărirea imunităţii organismului“, explică Rodica Graur.



Sănătate cu alge marine


Acest lucru se poate face pe cale naturală, folosind metodele de tratament naturiste. Spirulina, o algă marină, este un produs natural bogat în vitaminele A1, B1, B2, C, D şi E. Planta are efect anti-viral şi combate procesele inflamatorii din organism.



Mai multe amănunte găsiţi în Adevărul de Seară Constanţa."


Vă daţi seama, nu e de joacă cu gripa! Dacă te ia, te ia. Deci, este o ocazie bună de scos nişte euroi de la ciorap. Chit că-i criză, şi ciorapii s-au scurtat, trebuie umblat la încălţări, ca să nu ne ia pelaspate. Ca orice cumpărător isteţ, vedem unde-ar trebui investite economiile de pe vremea când şi-a vândut bunicul grajdul, sau caii. Şi iată, răspunsul este chiar ÎNFAŢA NOASTRĂ: iarba verde de acasă, după ce a vindecat bolile mai ceva ca Iisus Hristos, a scăpat lumea de cancer, de efectele Cernobâlului, de sculament, şi de alte mii de sute de boli, ne salvează şi de H1N1C1B1, conform spuselor experţilor care se pricep. Deoarece noi, dela "Sare-n Ochi!" nu dorim altceva decât vindecarea în masă a oamenilor suferinzi de o boală cu denumire a la Fibonacci, ne-am interesat pentru dumneavoastră, şi avem următoarele MĂRTURII REALE:




Ghiorlică Vasile, din comuna Piteşti: "Cu ajutorul medicamentului miraculos Iarba verde de acasă, am scăpat de boli nenumărate"




ing. Patrulea Mititică, din oraşul Cornuteşti: "Cu ajutorul medicamentului miraculos Iarba verde de acasă, nu am mai răcit de 2 ani"




Cotesc Marafete Ionel, din satul Inima-Străzii: "Folosesc Iarba verde de acasă încă din clasa a VIII-a, şi acum voi lua şi bacul"




dr. Tai-Bine Măciuca, din judeţul Nemţălău: "Iarba verde de acasă mi-a redat tinereţea pierdută"




av. Alina Lin, din comuna Fundul Moldovei: "Iarba verde de acasă este cel mai bun lucru pe care mi s-a întâmplat"

Sursa Adevărul

Strugurii sunt acri

Ionuţ Arthur Strungaru (primul) este principalul suspect al seriei de crime petrecute în satul Rasa
"Acuzatul se numeşte Ionuţ Arthur Strungaru, în vârstă de 21 de ani, şi a fost arestat preventiv pentru omor calificat, el fiind principalul suspect în violarea şi asasinarea a patru bătrâne, localnice în satul Rasa, din judeţul Călăraşi. Cotidianul Observator de Călăraşi a relatat despre crimele din satul Rasa notând faptul că "victimele sunt bătrâne de peste 80 de ani, femei cu probleme de sănătate şi practic fără apărare". Ultima victimă, găsită moartă în fântâna casei la data de 30 martie, este Mira Gheorghe, în locuinţa acesteia fiind identificate urme de sânge. ACELAŞI MOD DE OPERARE Potrivit anchetatorilor, "cauza morţii ultimei bătrâne a fost asfixierea mecanică prin înec, ceea ce presupune că, atunci când a fost aruncată în fântână, femeia încă mai trăia". "De asemenea, la nivelul capului şi al organului genital al acesteia au fost identificate mai multe leziuni provocate prin violenţă. (...) Există conexiuni şi sunt indicii că este acelaşi autor ca şi în celelalte cazuri. De fapt este acelaşi mod de operare", declară comisarul-şef Costel Chirică, şeful Serviciului de Investigaţii Criminale al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Călăraşi. De altfel, anchetatorii din cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care au preluat de la Parchetul Tribunalului Călăraşi cazurile privind uciderea bătrânelor din satul Rasa, susţin că modul de operare în toate acestea este similar, motiv pentru care dosarele s-au conexat. În urma audierilor, anchetatorii au decis joi reţinerea lui Ionuţ Arthur Strungar sub acuzaţiile de viol şi omor calificat.Un tânăr suspectat de violarea şi asasinarea a patru bătrâne a fost arestat ieri de Tribunalul Călăraşi pentru 29 de zile. Cazul a fost preluat joi de procurorii Parchetului instanţei supreme.Ionuţ Arthur Strungaru (primul) este principalul suspect al seriei de crime petrecute în satul Rasa"



Şi vulpea, privind la strugurii aurii ce se pârguiau în via bunicilor, spuse: sunt acri; de azi voi mânca doar stafide. Precum transhumanţa, acest obicei de-a babardi babe, de-acum tradiţional, se dilată în aceste zile, adeverind spusele sociologilor, căcumcă infracţionalitatea va creşte direct proporţional cu criza mondială. Şi vedem cum un tânăr manierat, din satul Rasă, vestit pentru faptul că toate păsăricile locatare sunt rase, profită de blocarea posturilor din Poliţie, speculând inteligent lipsa de atenţie a autorităţilor, şi-şi face de cap cu persoanele în etate de pe uliţa sa, cu suliţa sa. Pentru a evita subsidiarul, a folosit suliţa şi nu râma, în contradicţie cu vajnicul său antebabarditor, Râmaru. La prima înfăţişare înaintea Tribunalului depelângă Podeaua Judecătoarei, tânărul a negat vehement acuzaţiile, susţinând căbaba a fost de acord, ba chiar ea a dorit săfacăsex cu dânsul, menţiune care există scrisă într-o scrisoare pe care n-o mai are. Decedarea a provenit total accidental, în timp cecei doi făceau duşuldedupă, baba alunecând pe săpunul ce se afla într-o firidă secretă a fântânii. Deşi autorităţile tind să conexioneze cele două cazuri, părerea celor câteva persoane localnice intervievate este că tânărul este nevinovat, "că era prea roş în obraji pentru a fi vreun criminal".




Extras din Cântec bătrânesc: Lu Strungaru şi Râmaru / Ţâne-i Doamne tare paru! / Şi lu babele din sat / Pune-le poalele-n cap!

joi, 23 iulie 2009

Cel mai ghid practic de limba italiană şi scurt

Prefaţă:

Acest ghid practic a apărut din nevoia a tot mai mulţi români de a se descurca în Italia. Conform ultimelor statistici, limba italiană a devenit tot mai simplă pentru români, tradiţionalul "înţeleg dar nu pot vorbi" fiind de pe-acum uitat, lăsând loc pentru de-acum celebrul "nu ştiu, dar vorbesc".
Am realizat acest ghid pentru toţi aceia dintre dumneavoastră care doresc să şteargă un moş la cur, să mănânce pizza din cozile câinilor, să facă un leuro cinstit la parcare, pentru bărbaţii care vor să construiască, şi pentru fetele care vor să pape penis stafidit contra unei plimbări cu maşinele. Pentru cei care vor să veni vidi vici (am venit, am văzut, m-am aciuit) în această ţară a Făgăduinţei, şi nu numai.

Cuvânt înainte:

Ghidul este structurat simplu, începând cu un dicţionar ce conţine toţi termenii de care aveţi nevoie pentru a vorbi fluent limba italiană, şi finalizându-se cu un mănunchi de situaţii în care puteţi folosi dicţionarul cu succes, adunate într-un ghid de conversaţie schematic.

Dicţionar:

Numeralul de la 1 la 5 (situaţiile în care se folosesc numere peste cinci sunt foarte rare)

uno = unu
due = doi
tre = trei
cuatro = patru
cincue = cinci

Preponjuncţii de legătură:

si = da
no = nu
per = pentru
fai = a face
io (cu accent pe i) = eu
te = tu
che = ce
al = la
volio = vreau
cui, cua = aici

Cele 10 cuvinte cheie:

alora = termen intraductibil, se poate folosi în orice context, posibil să însemne "deci"
certo = adevărat, cu siguranţă (termen folosit pentru a întări)
pronto = prompt, alo, detergent de mobilă
subito = rapid
scontrino = cel mai important cuvânt, înseamnă "rest"
sconto = din românescul "discount", poate însemna "reducere"
schedă = cartelă, card, buletin, abonament, contract, etc...
giro = a lua curbă, a se înclina
prego = terog
graţie = delicateţe, mulţumesc

Cuvântul înainte:

caţo = căcat

Ghid de conversaţie:

Pentru a demonstra simplitatea limbii italiene, situaţiile prezentate mai jos sunt lăsate netraduse, nefiind nevoie de aceasta.

La benzinărie:

-Ciao, io volio benzin, prego.
.....
-Alora, cât costă?
......
- Scontrino al cincue litrii?
.....
- No? Graţie, prego.
......
- Graţie a te, io fai un giro, ciao.

La cafenea:

- Io volio due cafe.
....
- Cafe normale.
.....
- Che caţo, due eurooo?
....
- E una bera.
....
- Si, grande, prego, che caţo, hehehehe.
....
- Alora, graţie, ciao.

La magazin:

- Posibil plata con scheda?
....
- No?! Alora, che caţo, no scheda, no scontrino, che caţo, alora!
....
- No, graţie, no plasă.

La hotel:

- Alora, io volio dormire cua.
.....
- No, io no ai schedă.
.....
- Ma che caţo, per uno persoană cincue euro?!
.....
- Alora, no, graţie, certo.

La gară:

- Ciao.
.....
- Da, sunt român, şi tu?!?!?!?

La teatru:

Această conjunctură a fost eliminată, deoarece nu s-a auzit decât de 4 români care au mers la teatru, dintre care unul era beat, şi ceilalţi trei sunt pecelulă.

La bar:

- Ciao, due berii, graţie.
....
- Alora, un scontrino e posibil? Hehehhe, cero, si?
.....
- Hehehhe, per ciubuc io fai un giro toată ziua, te che fai?
.....
- Ok, graţie, alora, ciao.

La cabina telefonică:

- Como CAŢOOOO funcţione la telefono?
.....
- Alora, scuze seniori, io fai un giro cua.

La birt:

- Una bera, subito, che io volio fai un giro alora.
.....
- Si certo, grande.

La cinema:

- Ciao, io volia vedere un filmo.
....
- Cât a zis mă? Dă-i mă-n morţii mă-sii, hai la mai bine la discoteca românească.

La berărie:

- Ciao, pizza? hehehehe, alora, io volio una bira recce.
....
- Graţie, il la scontrino, alora?
.....
- Încă una, graţie.
.....
- Si, io ai schedă, io soi cua de due anii.

La telefon:

- Pronto?
....
- Si si si si si si si, certo.
...
- Si si si si si si, subito alora????
.....
- Si si, no, no sconto? NO!!!

La bodegă:

- Che scaun? Io no rupto niciun scaun.
....
- Alora, che caţo fai, anormale, che io subito fai un giro con te, alora!
.....
- Alora, io no plătesc nimic, ÎNŢELEGI? CHE CAŢO!

În speranţa că acest ghid vă va fi de folos, şi că a acoperit toată plaja de locaţii în care puteţi merge, autorii acestui ghid vă doreşte o şedere plăcută în morţii mamii voastre în Italia, şi să fai un giro spre casă cuando v-oi chema IO, NOII.

Veche anectodă italiană:
Un italian a angajat patru români să-i tundă nişte măslini. Seara, când a venit şi-a găsit toţi măslinii tăiaţi egal şi stivuiţi, pregătiţi pentru a fi puşi la foc, a exclamat spre muncitori, care se tolăneau la bere lângă o grămadă de rumeguş: MA CHE CAŢO FAI, VAFANCULA! VIA, VIA, VIIIIIIAAAAAAA!!!!!!!!!.
- Vezi mă? V-am zis să nu stăm degeaba?!?!?
- Păi eu am zis să-i tăiem şi via, dar voi aţi vrut bere.

Alora, ciao atutii! Pe curândo!

PS: O piesă: CAŢONE

luni, 1 iunie 2009

Legea aduce ploaia

Bă, la mine plouă. Adică nu la mine, la maică-mea la locuinţă. Că e lapatru. Şi na, e nasol. Am tot reparat la acoperişul pizdii de mai multe ori.

duminică, 10 mai 2009

Who let the dogs out?

Nu-s eu expert în Ikebana, nici n-am studiat la Universitatea Feng Shui din Vaslui, nici măcar n-am tras la traforaj sau să mă fi jucat cu "Am învăţat să ţes". N-am niciun fel de înclinaţie artistică, nu mă pricep la aranjat chestii, nici să fac cadouri nu ştiu. Adică, mai mult de un ceas de perete sau o moară d-aia de gips care ţuruie apa pe ea, mă depăşeşte. Nu cred c-am cumpărat eu prea multe articole de aranjat maisonul, dar de câinii ăştia m-am îndrăgostit pe loc. De câte ori mă uit la ei, mă amuză. Să le pun nume? :)))))))

duminică, 3 mai 2009

Muncă de Sisif

N-aveam de gând să scriu articolul ăsta, dar o fac acum, cât sunt nervos. Trebuie să ştiţi că în general nu-mi place să cataloghez oamenii. Aică, eu îi cataloghez dintr-o privire, dar nu le spun. Niciodată nu mi-au plăcut afirmaţiile nefondate, pe care le găseşti la tot pasul, pe internetul ăsta, şi nu numai. M-am ferit întotdeauna să spun oamenilor ce cred despre ei.

luni, 27 aprilie 2009

Pe fond galben

Eu sunt un cetăţean european. Am buletin, merg în Europa, sunt peste tot recunoscut ca rezident al Uniunii Europene. Uniunea Europeană este un fel de ţară de nivelul 2, adică un fel de trib de ţări, unde toţi ne-avem ca fraţii. Toţi ne cunoaştem, toţi ne ştim.

SIDA. Sindromul intelecto-deficitar autoimpus

-Hola. (Poate cumva crezi că sunt proastă)
-Bună ziua. (Eu mi-am dat seama că eşti proastă, după faţă)
-Ah! Vorbiţi româneşte? (Asta ca să fii convins că sunt proastă)
-Numai seara. (Îţi zâmbesc, prinde-te de glumă, altfel rişti să mă enervezi)

miercuri, 22 aprilie 2009

Mă doare-n schimbul III. Mi se limbă plimba-n gură

ora 23:04
Pun filmul ăla cu Will Smith, "Seven Pounds". Dau o limbă, de control, pare ok. Începe filmul, apa ţârâie în calorifer, mă enervează.
ora 23:15
Mă gândesc la calorifer. Am dat la robinetul ăla mic, am scos din apă, cam o cană. Cu centrala oprită. Normal, nu mai trebuie să ţârâie. Mă ia cu pişare de la susur. Mai dau o limbă, nu mai e la fel de ok.

luni, 20 aprilie 2009

Chemarea străbunilor contemporani

1. La noi în sat ne plăcea să ne jucăm cu fotbalul. Ţin minte cum umflam o beşică de porc, şi-o legam cu aţă, ne făceam porţi din pulovere ponosite, şi jucam până ne gonea noaptea acasă. Nu prea ne pricepeam noi, că eram toţi vineţi pe la fluierul piciorului, dar ne plăcea să credem că jucăm bine. Printre noi era însă unul care chiar juca bine. Ştia tot satul. Şi pentru că juca bine, aşa i-a rămas numele, şi-i spuneam A lu' Joacă-Bine:

duminică, 29 martie 2009

Cu căciulile pe frunte / Stăm ....

... de veacuri ca un munte / În curbura arcului Carpaţi.
Un cântec frumos, cred că este unul dintre primele cântece pe care mă prefăceam că le cânt la ora de Muzică, în clasele primare. Mi-a plăcut, şi-mi place şi acum. Am şi pe mp3player piesa, o versiune care se aude destul de nasol, probabil trasă de pe vreo placă de pick-up (dacă nu ştiţi ce sunt acelea pick-upuri, click aici).

Gadgetul care salvează milioane de vieţi

Acest gadget minune nu există încă. Ştiu, eşti dezamăgit, ai dat click sperând că poate vei găsi aici un nou peacemaker, şi n-o să mai moară oamenii cum a murit bunicul tău când erai mic, şi l-ai aranjat cu magnetul. Eşti şi mai dezamăgit dacă sperai să afli despre un gadget cu 3 butoane, cu care să dai comenzi la noua femeie-clonă pe care ţi-ai cumpărat-o la ofertă. Dar nu fii dezamăgit în totalitate, pentru că toate se fac la timpul lor.

Cine sunt Ei. Impersonalitatea lui Dumnezeu

E normal să fii curios. E chiar bine, având în vedere că curioşii sunt mai avuţi în materie cenuşie. Şi, în timp ce te strecori prin viaţa aceasta atât de .......mai vorbim despre asta ......, ajungi să-ţi satisfaci multe dintre aceste curiozităţi. Altele, rămân semne de întrebare, sau îţi dai singur nişte explicaţii care te coafează. Cred că putem chiar măsura capacitatea de gândire a oamenilor în funcţie de curiozităţile lor. Am inventa o nouă scară, şi-am deveni celebri. Sunt curios dacă ar fi posibil aşa ceva.

sâmbătă, 28 martie 2009

Coolometrul! Testul tău de coolism

Ai vrut vreodată să afli cât de cool eşti?
Ei bine, acum ai ocazia, dacă faci
 acest test cu numai 5 întrebări, să afli răspunsul adevărat, apelând la Coolometru, cea mai nouă invenţie în domeniu.

luni, 16 martie 2009

errare humanum est - a omeni e greşeşte

La noi, e cu omenia. Un obicei străvechi, transmis din generaţie în generaţie mai ceva ca olăritul sau vânătoarea. Adică, eu teomenesc pe tine, tu măomeneşti pe mine.

sâmbătă, 14 martie 2009

Hop-şa! Hop-şa! Zi-ne, păicepulamea



Sunt unele lucruri pe lumea asta pe care nici noi nu îndrăznim să le comentăm....
Poate doar să spunem că NE PLACE!
Şi să nu-mi dai cu articolul ăsta-n cap, în caz că nu vezi diferenţa?

De acelaşi autor: CLICK , CLICK, CLICK....

Mă bat cu dicţionarul. Pluralul la neaveniţi

Cu riscul de-a părea nepoliticos, voi dezvălui ceva care sunt sigur că va trezi în căpşoarele multora dintre dumneavoastră îndoieli. Ca să am scuză din prima, o să vă spun că e un lucru pe care l-am învăţat prin clasa a IV-a, deci sunt şanse să iau în considerare o contrazicere bine argumentată. Dar înainte de începutul premergător, voi mai sublinia o chestiune, cum că m-a pasionat gramatica până prin clasa a 5-a, şi îmi amintesc cu plăcere cum râdeam împreună cu învăţătorul (Dumnezeu să-l ierte când o muri) de cuvinte precum "pantalon" sau "ochelar".

vineri, 13 martie 2009

Dacă nu vine Mohamed la munte...

S-a dus, săracul. Era om bun. Nu l-am cunoscut decât puţin, dar fuma Kent. Fuma de pe vremea lui, când Kentul era unitatea de măsură a şpăgii. A fost un domn. Şi-am zis, om bun. Nu ştiu dacă intr-atât de bun, dar nici om rău n-a fost. Şi Dumnezeu l-a luat la El. A lăsat în urmă o soţie îndurerată, un fiu beţiv, şi un nepot şi mai beţiv. Cel din urmă, celmaibunprieten al meu dincopilărie. Şi a trebuit să merg la înmormântare. Ce era să fac, mai dau o mână de ajutor, ca la noi. Mai la cărat coşciugul, mai la prins prosoape cu acul de siguranţă pe umerii cioclilor, mai decupezi un carton pentru lumânări, ştiţi voi cum e. Şi mai ştiţi şi că nu e nuntă fără lacrimi, nici îmnormântare fără râsete.

miercuri, 11 martie 2009

De ce să NU faci bani cu blogul

Da, ştiu că e contrar opiniei majoritare, dar o să îţi explic de ce să NU faci bani cu blogul tău. Bineînţeles, cu tendinţele mele de bătrân sfătos, sunt sigur că un cititor isteţ va găsi aplicabilitate la sfatul meu în aproape orice domeniu.

marți, 10 martie 2009

Elefantul Mişu

Un subiect TABU pe care demult voiam să-l dezbat, tocmai mi-a trecut prin bilă. Pentru mine, este răspunsul clar la dilema religioasă.

Portbagajul abundenţei. Sacul fără fund al competenţei profesionale

-Bine că s-a rezolvat.
-Da, vă cred. Dar de la ce să fi fost?
-A, staţi liniştită, nu sunteţi prima căreia i se întâmplă. E de la ţevi, s-au colmatat.
-Cum adică, s-au colmatat?
-Adică .... ăăă .... cum să vă explic, de la colmatare se înfundă ţevile. Se întâmplă des, oricum. Adică .... n-o să mai aveţi probleme acum, că am schimbat ţeava.

luni, 9 martie 2009

Scurt extras din „Arta Conversaţiei Verticale”

nick1: sal
nick2: re
nick1: cf
nick2: bn
nick2: u
nick1: k
nick2: dc k si nu bn
nick1: plm
nick2: aha
nick1: joc cs
nick2: k
(peste vreo zece minute)
nick2: mai esti
nick1: aha
nick1: dc
nick2: asa
nick2: ma plikti
nick1: si io
nick2: gata cs
nick2: :)
nick1: da
nick2: pai
nick1: ma plikti
nick2: aha
nick2: si tu
nick1: si io ce
nick2: t plikti
nick1: pai am zis
nick2: ce
nick1: ca ma plikti
nick2: aha
nick2: stiu
nick1: aha
nick2: k
nick1: k
(peste jumatate de ora)
nick2: BUZZ
nick1: ???
nick2: nik
nick1: ?
nick2: din gresala
nick1: aha
nick1: k
nick2: k
(a doua zi)
nick2: neatza all
(a doua zi, seara)
nick2: nb all poop
(a treia zi)

nick1: Ma numesc Ioana Munteanu si am o fiica de 3 ani bolnava de leucemie. Am facut un contract cu Yahoo si AOL si pentru fiecare mesaj pe care il trimiti mai departe, in contul nostru intra 1 cent. 1 mass in lista, o sansa in plus pentru fiica mea. Da mai departe daca mai crezi in iubire.
(a treia zi, seara) nick1: =)) nick1: www.youtube.com/watch/KJG@#&B*@&#XB@ nick2: =)) =)) nick2: tare nick1: de la mn nick2: ??? nick1: de la sc nick2: aha nick2: :) nick1 has signed out. Your are now invisible four your friends (and foes)

De ce nu trec pe roşu la semafor


Nu trec aproape niciodată pe roşu la semafor. Mi-a intrat în reflex. Poate sunt idiot, poate vin prea încet din urmă, dar nu ştiu de ce, statul la semafor îmi produce plăcere. Atunci când sunt pieton. Nu vreau să cred că sunt un autoflagelist mai ciudat, ci îmi place să cred că este un semn de civilizaţie. Totul a început într-o duminică, când mă plimbam prin Viena.

duminică, 8 martie 2009

Se caută designer de calendare

Azi era să fac criză. Nu ştiu, dacăcunoaşteţi sentimentul, când un lucru de căcat îţi ridică tensiunea la 300, şi îţi vine să spargi tot prin casă pentru că nu merge ceva.

Un lucru pe care aş fi dorit să-l fac...

...dintotdeauna, a fost să am o colecţie pizdoasă de muzică. Să am cele mai tari hituri, cele mai mişto albume, pac-pac, îmi aleg piesa care-mi place, şi play. Apoi mi-am dat seama că e mult de lucru. Pentru că sunt atât de perfecţionist, încât, decât să fac ceva prost, mai bine nu fac.

Scoate-ţi bade cicul din identitatea mea

Nu ştiu, dar de la ceva vreme am început să mai arunc ochii prin câte-un site de ştiri, fapt ce poate fi deosebit de amuzant uneori, cu condiţia să poţi face hazdenecaz fără remuşcări. Bineînţeles, sunt un tip modern, n-am nervi să citesc în totalitate articolele, care proabil sunt proaste după jumătatea lor, însă asta nu mă opreşte să nu mă gândesc la nişte lucruri. De exemplu, articolul ăsta mă face să mă gândesc la trăgaciuri. Da, la trăgaciuri. Sau triggers, cred c-aşa-i în engleză. Adică, ce trăgaciuri ar putea declanşa asemenea comportament, şi în ce condiţii. Şi s-o iau sistematic:
Declanşarea acestui tip de comportament: În primul rând, sunt sigur că e vorba de mentalitatea de turmă. E simplu, dacă Vasi şi cu Cici se duce, mă duc şi eu. Pe drum, cei doi îmi înmânează „brieful”, îmi explică ce-i de făcut: „nu ştiu, pulamea, mergem să urlăm la ăştia care ne bagă cicurile în paşapoarte. E mişto, a zis Cristi că le aduce şi pe alea două de la mitingul cu ascultatul telefoanelor. Ştii, aia de-i săreau ţâţele, şi cu soră-sa de-şi tot trăgea mucii”. Şi iată, avem deja 3 oi, plus cele 3 de la mitingul de telefoane, asta face 3% din 200 de oi prezente la eveniment. Între timp, am citit tot articolul, şi observ cu stupoare că e vorba de o organizaţie Doamne-Domnească. Păi băi fraţilor, voi n-aţi văzut pe National Geographic? Gata cu Doamne-Doamne, şi-a luat mâna după noi. Şi-a băgat cicu. Dar citirea în totalitate mi-a adus revelaţia: d-aia erau turmă, frate, că erau de la biserică. Şi ăştia merg cu duhul, unde e unul, vin grămadă. Recunosc, există şansa ca printre cei aflaţi acolo să fie şi numărul minim de 5% pensionari, care au crezut c-au şansa să-i spună la TeVe lui Băsescucă deja-i put ciorapii, că s-au umplut cu pensiile lor, pensii de oameni care s-au prefăcut că muncesc jdeani. Bun, acum că m-am lămurit cu declanşarea acestui tip de eveniment spontan, o să trec la condiţii:
La prima vedere, lucrurile par simple: să ai 2 neuroni, să ai ceva timp liber, şi să fii prin zonă. Dar asta se întâmpla la mitingurile bătrâneşti, la greve, la anti-pidosnici, la schimbarea liderului/lor. Acolo era simplu, prin contactul celor doi neuroni, ştiai despre ce e vorba: slogane ca „n-avem bani”, „jos cu pulancur”, sau „daţi-l jos puneţi-mă pe mine” făceau ca totul să fie simplu. Dar aici? Ce te faci? Nu ştii prea bine ce-i cu cicurile alea, nici n-ai paşaport, hai cu 666 că aici te pricepi, e cu dracu. Însă, ajungi să dai de greu: lumea de lângă tine comentează subiectul, priviri întrebătoare îţi sunt aruncate, că tu poate ştii mai bine. Ce faci? Arunci un „dă-i mă-n pula mea că nu se mai satură” şi schimbi locul. Sau eventual pleci acasă, că n-au pancarte, nu se urlă, gagici nu sunt, iar în fond, oricum nu se schimbă nimic, nici cu tine nici fără tine. Să ţipe ei, 199, care e un fel de 666-5(întors), că acuma poţi merge şi cu buletinul.
Dacă tot am terminat cu trăgaciurile, nu-mi rămâne decât să aprob vehement reacţia autorităţilor, care au folosit cu succes o veche regulă, neschimbată de mii de ani: Pulamaimare e mai bună decât pulamaimică. Într-un cuvânt, nu e cic, e hard. Deci nu trebuie să laşi paşaportul în ibricul de plumb, că nu e modalitate de control, ci doar stocare de informaţie. Ne-am liniştit, nu?
Mă încăpăţânez să văd totuşi partea bună a situaţiei: Elodiile vor fi căutate numai în canale cu beton gros deasupra, că acolo n-o avea semnal, dă-l în cicu măsii!
Notă: acest articol a fost întrerupt la jumătate, din motive personale.
333%