Bă, la mine plouă. Adică nu la mine, la maică-mea la locuinţă. Că e lapatru. Şi na, e nasol. Am tot reparat la acoperişul pizdii de mai multe ori.
Prima dată, am pus membrane. D'alea italiene, garantate 10 ani. Şi m-au ţinut 10. Zile. Na, o vreme a curs apa, şi n-am putut să mai acoperizez. Dar când am putut, am pus alte membrane. Le-am pus bine. Cu nea Stoca, săracu, şi cu Alex, ne-am chinuit să dom jos toată smoala a veche, căcică se infiltra pe sub ea. Am găsit nişte saci de iută p-acolo, dar nu mai erau buni, nu i-am folosit, însă am tras şapă, cu dreptaru'. Oricum, am făcut lucrare ganz! N-a mai plouat...Hăt....Vreo 3-4 luni. Când s-a terminat vara, am mai pus o tură. Nu mai ştiu din ce ţară erau, dar erau mult mai bune. Cred c-a trecut mai bine de o lună până să urc să mai torn nişte smoală. Cu nisip. Cu tata, săracu. Abia s-a aburcat pe scara aia îngustă. Iată-mă astfel ajuns în zilele noastre: de vreun an jumate nu mai am candelabru, am o aplică pe perete, pe unde nu ajunge apa. Noroc cu prelungitoarele astea, că nu mai e decât o priză. A trebuit s-arunc fotoliul pat, că n-aveam loc să punem patul mare undeva să nu plouă. Dar na, e mai modern aşa. Mama şi-a luat două lighene roşii, să se-asorteze cu covorul. Am pus o copertă de caiet, din aia de plastic, ca un fel de streaşină la ultima priză. Tot roşie. Oricum, Dumnezeu nu-i ţigan. Ultima prelingătură n-a atins deloc termostatul, şi a avut maică-mea centrala funcţională toată iarna. Altfel, trebuia să construiesc ceva din lemn, pentru caloriferul electric. Surorile maică-mii au început s-aducă cadouri: vaze, scrumiere adânci, toate aşezate strategic pe mobilă. S-a obişnuit, nu mai plânge aşa de des.
Minune! În sfârşit, vecinii de la 4 s-au pus toţi de-acord! Punem bani să facem acoperişul. Bun, pune toată lumea de pe scară, dar în etape: prima dată cei de la 4, ca să facem treaba, şi ceilalţi pe rând, după cum vine sentinţa de la Judecătorie.
Am plecat într-un călcâi la Primărie, să-ncep demersurile. Să nu uit, sunt 3 scări în bloc, deci 3 Asociaţii de Proprietari, diferite. La scara maică-mii, eu sunt administrator, deci dublu-avantaj. Aveam eu o vagă bănuială că va trebui să facem noi proiectul pentru toate 3 scările, dar eram sigur că există ceva reduceri pentru blocuri. Bineînţeles, plăteam noi tot proiectul (vreo 1.000 maxim, în visele mele), şi construiam numai pe scara noastră. Când făceau şi ceilalţi, ne despăgubeau cu parte din proiect, cum se face la gaz, când te lipeşti la ţeavă. Fixopulă! Că m-a trimis tanti aia cu zâmbet tâmp (o ştiţi, aia cu "nu ştiu unde să vă trimit", e de la Primărie, are birou lat la "Informaţii Public") la un nene .... arhi-ceva. Sau urbanist, nu mai ţin minte, că la tensiune peste 300 (a mică) am pierderi de memorie.
Am ieşit de la el din birou, un alt om. Obidit, dărâmat, supărat-nervos-crizat. Ştiu, sunt un tip glumeţ. Ce râdea nenea arhitectonicul când îi spuneam eu gluma aia cu "reduceri la proiecte pentru blocuri". A-ncercat şi el un banc, dar n-am râs: cică "la întrebarea dumneavoastră, ce se întâmplă dacă faceţi fără proiect, răspunsul este: NU, nu îl dăm noi jos, îl daţi dumneavoastră singur". Dar am râs când mi-a zis că şi dacă voi plăti proiectul în totalitate (1.000 + 0), adică pentru toate scările, nu numai că ceilalţi nu-s obligaţi să participe şi ei cu bani, dar şi că "orice proiect are o dată de terminare a construcţiei, dată până la care trebuie terminată lucrarea în întregime".
Maică-mea trăgea de mine, să ieşim afară, dar eu nimic, eram prins ca un teiţel de capacul oalei: "şi nu mai există nicio altă vriantă?" "Ba da!!!"
Vedeţi? ŞTIAM EU! "Să convingeţi pe toţi ceilalţi locatari (60 de apartamente) să vă cedeze partea lor de acoperiş (legalizat la notar), iar când deveniţi proprietar, găsiţi o firmă care să tragă o mansardă sus, şi plătesc ei tot acoperişul. Dar să ştiţi că n-a reuşit nimeni până acum"
Lasă bă, că reuşesc eu. Că-s Devid Coperfild când e vorba de rugat oamenii. Sunt apreciat prin zona aia, toţi cred că mi-am luat costum pe banii asociaţiei. Mai ales ăia care n-au plătit din vară. Din vara lui 2006.
Hai, nu-i nimic! Sănătoşi să fim.
Mai dau cu smoală, păicepulamea să fac! (Vivas membranis!)