Bloggingul - cum să-ţi da seama cât de prost erai odată...

joi, 29 decembrie 2011

Libertate

Vreau să fiu liber! Mi-ar place să spun şi eu asta, acum după atâţia ani de când s-a mai spus. Şi-acum mă întreb: vreau să fiu liber? Chiar îmi doresc eu asta? Ce dracu e aia libertate? Păi libertatea este acţiunea proprie lipsită de contrângeri, îmi zice alter ego pe un ton pasiv. Şi da, oricine îşi doreşte libertate, şi deci da, şi tu îţi doreşti libertate, continuă impasibil acelaşi interlocutor

marți, 27 decembrie 2011

luni, 12 septembrie 2011

Masca

Dimineaţa, te trezeşti şi-ţi pui masca. Eu, tu, cu toţii ne punem în fiecare dimineaţă o mască. Mai mică, mai mare, mai colorată. Mai invizibilă. O mască are cuie pe dinăuntru, şi nu o mai poţi da jos niciodată, pe când alta are unsoare, şi-ţi alunecă de pe faţă.

joi, 28 iulie 2011

Teamwork

Discutam aseară într-un context grotesc (fără cafă, fără bericică), la un nivel decibelic destul de ridicat, cu persoane cunoscute, despre TEAMWORK. Considerat de către noi (românii, care formează o naţie cu care din păcate m-am căpătuit) o utopie, atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic, teamworkul nu pare să fie aşa. Bineînţeles, e părerea mea, singura cea mai adevărată, opozabilă numai mie, şi cine nu se raliază ştie unde să se ducă.

joi, 14 iulie 2011

Idiocracy

Am rămas marcat pe viaţă. Este pentru prima dată în viaţă când am o revelaţie la primele 3 minute dintr-un film. Pentru mine, începutul lui Idiocracy este ca un fel de transpunere a convingerilor mele într-un filmuleţ de prezentare. Bineînţeles, eu m-am gândit la asta pentru România. Căci mie de România-mi place.
În Idiocracy (pentru cei care nu ştiu engleza sau n-au chef să vadă filmuleţul ăsta), vedem că sfârşitul lumii va veni dintr-o chestie la care nu se aştepta nimeni:

sâmbătă, 25 iunie 2011

Un pas în spate

De multe ori, când participi la un curs sau la un training, auzi despre tehnica "one step back". Este vorba de a face un pas în spate, să ieşi din propriul trup pentru o secundă ca să te poţi analiza mai bine. Se spune că e mai uşor să-ţi dai seama astfel dacă faci bine ceea ce faci.

joi, 21 aprilie 2011

Schesburgărul negru

Bă, deci nu se mai poate! Sincer, m-am cam săturat! Fac un apel la capetele ... iluminate care se ocupă de DOOM, DEX, LEX, BEX şi alte dicţionare să facă bine şi să bage în regulile de scriere toate căcaturile posibile. Sincer, oamenii ăştia chiar nu pricep? Naţia noastră este formată din oameni prea proşti ca să mai poată pricepe ceva.

miercuri, 13 aprilie 2011

TIC TAC!

Mi-am luat un ceas. Orice bărbat care se respectă trebuie să deţină un ceas, când e vorba de accesorii. Am stabilit de comun acord, împreună cu prietenii mei următoarea chestiune: Un bărbat trebuie să deţină un ceas în valoare de suma egală cu venitul său pe o lună de zile, şi o maşină în valoare de suma egală cu venitul său pe un an de zile. Bineînţeles, nu se poate aplica la toată lumea, vorbim despre bărbaţii care NU fac afaceri cu Statul. Însă nu despre asta voiam să povestesc, ci despre percepţia asupra timpului în ultima vreme.

luni, 7 martie 2011

Omul asfinţeşte locul

"Ţara mea de glorii, ţara mea de dor". Ce frumos ne spune Eminescu! Şi nu numai el, dar cam pe oriunde ţi-ai arunca privirea prin operele noastre literare (de larg consum) şi nu numai, găseşti nişte cuvinte atât de frumoase legate de ţara noastră, încât îţi vine să crezi că oamenii care au scris, au cântat, au pictat, au sculptat despre acea Românie sufereau de beţie totală, sau erau vorbiţi toţi într-o conspiraţie universală să ne facă pe noi să credem că trăim într-o altă Românie. Una bună, frumoasă, cu oameni buni la suflet, cinstiţi şi uniţi. Şi mă uit în stânga, în drepta, în sus şi-n jos: parcă sunt victima unei propagande de tip rusesc, prins între cei din jurul meu care s-au trezit deja. Nu-s căzut în extreme, să caut oameni cu lampa lui Diogene, dar aş vrea totuşi să mai cred încă în trecutul acela glorios.

duminică, 30 ianuarie 2011

Scrisoare generalului

Dragă domnule General,
în primurile rânduri ale micuţei mele scrisori, dă-mi voie să mă prezint în câteva cuvinte: nu am luptat la revoluţie, şi nu am participat niciodată la un conflict militar în adevăratul sens al cuvântului. N-am pus în viaţa mea mâna pe un pistol adevărat, şi n-am tras niciodată cu puşca. Cunoştinţele mele militare sunt mai mult decât reduse, mai ales dacă mă gândesc la faptul că singurul general adevărat pe care l-am cunoscut a fost un nene senil, cu o uniformă plină de mileuri şi insigne d-astea colorate, care încerca să impresioneze nişte contabile expirate trecute de primele 2-3 tinereţi, la un nu-mai-ştiu ce eveniment cu depunere de coroane.

marți, 18 ianuarie 2011

Asta la vista, baby!

Pe un vârf de munte, acum vreo 2mi de ani, şedeau: Traian, împaratul romanilor, şi Decebal, şeful dacilor.
- Decebalule, uite, eu voi veni la tine în ţară cu toate inovaţiile noastre, îi spuse Traian. Vom aduce irigaţii, apeducte, bai termale, scribi, costrucţii măreţe, drumuri şi poduri. Ei, ce zici?
- Varză, viezure, veveriţă, criza asta, ţara asta, bătaie de joc.