De ce cred eu că ceilalţi nu fac teamwork: pentru că au o percepţie greşită despre acest mod de lucru, pentru că sunt educaţi involuntar să perceapă greşit, pentru că sunt produsele Fabricii de imbecili. Percepţia mea este cu mult mai bună decât a celorlalţi, deoarece eu mă bazez pe aspectul comercial al problemei. Totul este foarte simplu câng gândeşti comercial.
Aseară am dat exemplul ăsta: eu cu tine trecem cu barca peste o baltă. Fiecare cu vâsla lui, tragem s-ajungem pe partea cealaltă (nu e pleonasm că n-am zis traversez), şi avem nevoie unul de celălalt, pentru a îndeplini un scop comun - pe partea cealaltă sunt femei în pula goală, sau beri reci, sau ce-o fi pe-acolo. Eu nu trebuie să fiu prieten cu tine, în niciun caz nu trebuie să te plac, şi sub nicio formă nu trebuie să mă intereseze ce găseşti tu pe partea cealaltă însă am grijă să-ţi pun o compresă pe ţeastă dacă te ia cu leşin de la soare.
Concluzionând, pentru a face teamwork nu e neapărat necesar să ai un scop comun. Fiecare cu pizda mă-sii, aşa cum trebuie să fie. Trebuie doar ca părţile participante la teamwork să nu poată să-şi atingă scopul singure. Deci, fiecare cu scopul lui, fiecare cu acţiunile sau activităţile lui, fiecare cu ideile lui, un singur lucru este imperios necesar pentru a funcţiona teamworkul: NU POT SĂ FAC SINGUR, AM NEVOIE DE CINEVA.Acel cineva este subliniat pentru că nu e un anume cineva, ci oricine cineva. Un teamwork nu trebuie să fie executat de aceeaşi echipă, nu trebuie să facă acelaşi lucru (pentru asta avem fabrici), trebuie doar să PERCEAPĂ imposibilitatea unei realizări individuale, şi să facă toate compromisurile necesare îndeplinirii scopului.
Extrapolând, dacă toate căsniciile s-ar baza pe teamwork ca şi atribul al iubirii, n-ar mai fi trebuit să primească notarii divorţurile (sper că s-a observat aspectul comercial).
E mult de scris pe tema asta, dar cine e priceput până aici, nu are nevoie să citească mai mult. Iar cine n-a priceput, poate urma un curs de teambuilding. Sau pe toate.