Ca să-mi dau seama mai bine despre ce e aia libertate, trebuie să analizez prima dată care ar fi constrângerile. Citat dintr-un curs de învăţat pe care îl voi scrie eu vreodată: "Constrângerile este de două feluiri, din punct de vedere al factorului determinant: autocânstrângerile, şi constrângerile impuse de factori externi. Din punct de vedere al elementelor constitutive, avem contrângeri fizice şi constrângeri morale". Mda, ceaţă totală. Autoconstrângeri, n-ai cum să scapi de ele, e clar, sunt ale tale, ţi le-ai impus, nu eşti liber de ele niciodată. Sincer, nu poţi să te caci pe tine şi să spui: ce liber sunt, la fel cum nu poţi să îţi tatuezi P.U.L.A. pe frunte sau să porţi ciorapi lycra (bărbaţii). Constrângerile impuse de factori externi ..... aici parcă simt parfum de libertate. Beat la volan? Nu simt libertatea, moartea în copac nu inspiră aşa ceva. Chiulitul de la şcoală? Mmmmm... Nu sună rău, atâta timp cât sunt pregătit pentru consecinţe. Oricum, mai degrabă la categoria autoconstrângerilor, că eu singur îmi impun să mă duc la şcoală, nu? Sau mama/tata? Poate că da, că ei mă constrâng şi s-o salut pe janghina de la parter, să nu trec pe roşu, să joc fotbalşahluptefotbal, şi multe altele. Hmm, s-a mai disipat parfumul. Nu-i nimic, îmi caut libertatea eliminând contrângerile fizice. Voi fi liber dacă voi fi mai înalt (măriri de nas, de piept, etc), mai frumos, mai deştept, mai BOGAAAAAAAAAAAATTTTTTTTTTTTTTTT! Pseudocăcapebăţ (cuvântul ăsta îmi va aduce mulţi cititori, mulţumesc Mircea Badea, lumea caută cuvinte care încep cu pseudo pe Google datorită ţie)! N-am cum să mă eliberez de aceste contrângeri fizice, poate de cele morale. Da, mă voi ţine de coaie când văd un popă, n-o să mai ascult manele, n-o să mai tânjesc la femei(le altora), n-o să mai fiu gelosegoistinvidios niciodată, o să merg în pielea goală la un film cu mormoni, o să mă exprim liber unde şi când vreau eu pe blog. Că dacă nu fac toate astea, nu voi fi liber. Dar eu vreau să fiu liber, mai ales la partea cu bogat, să am (în ordine) două trei firme, două trei maşini două trei famili, două trei amante, doi trei copii, două trei penise (asta nu se poate dar ar contribui mult la libertate). Înainte să revin la de unde trebuia să pornesc, nu vreau decât să constat cu stupoare că două trei din fiecare dorinţă înseamnă două trei din fiecare set de contrângeri. Paradoxal dar matematic (dovedit de oamenii de ştiinţă), cu cât sunt mai liber cu atât sunt mai constrâns, deci mai neliber. Cum plm?
Şi că am ajuns la cum plm, cum plm au putut nişte oameni să moară pentru ca noi să fim mai liberi, deci mai constrânşi? Deşi sunt 99% sigur că nici ei, nici noi n-avem habar de ce s-a murit, ne agăţpm de această idee prostească cum că pentru libertate. Şi de cealaltă, că acceleraţia evoluţiei ne va aduce mai multă libertate. Şi mai multe contrângeri. Mă gândesc în paranteză la filmul cu mormoni pe care nu l-am văzut niciodată: oare mormonii, care au atât de multe contrângeri, sunt mai liberi decât noi?
Poate cei care au murit la Revoluţie pentru libertate au devenit de fapt singurii care au obţinut libertatea. Pentru că şi dacă m-aş izola într-o pădure ca să fiu liber, ar fi tot o autoconstrângere (vezi cursul meu). Astfel, libertatea se poate obţine prin moarte, prin nenaştere, prin inexistenţă, sau prin mărirea numărului de contrângeri. Mergând pe firul logic, ar trebui să nu-mi doresc să fiu liber. Şi dacă nu-mi doresc asta, oamenii ăia care au murit atunci, au murit pentru noi sau împotriva noastră? A fost revoluţie sau crimă împotriva umanităţii? A fost egoismul celor care şi-au obţinut libertatea prin moarte, asta a fost. Şi-acum, doldora de libertate, ne întrebăm pragmatic: de ce le-a tăiat pensia? Păi de-aia, că e neconstituţional să dai pensie unor oameni care au făcut crime împotriva umanităţii, şi le-a fost frică de moţiunea de cenzură, arma supremă de obţinere a libertăţii pe cale paşnică. Cui le-a fost frică? Lor, acelora care ne constrâng la libertate.
Băgându-mi toate alea-n dexonline.ro, mă văd contrâns să mă opresc.