O să vă invit prieteni, în cele ce urmează, la o mică excursie, oarecum deosebită. O să vedeţi monumente, o să vedeţi oameni şi locuri noi, veţi vedea şi lucruri obişnuite, de zi cu zi, iar deosebirea faţă de o excursie obişnuită este modalitatea de transport. Pentru că o să vă rog să vă îmbarcaţi cu toţii într-un rucsac al unui inert, în Rucsacul Inertului ca să fiu mai explicit, şi de acolo, împreună cu mine pe post de ghid, să urmărim ce face Inertul pentru o perioadă de timp. Vă doresc o călătorie frumoasă, şi să nu trageţi beşini, pentru că e cam înghesuială în rucsac.
Prima zi din viaţa Inertului - "iese şi se bagă"
Iată-l pe Inert, s-a trezit. La ora 9:00, poate 9:15, poate că există o legătură cu ora la care se deschid magazinele de obicei, sau poate nu. Inertul când se trezeşte, primul lucru pe care-l face este să meargă la baie. Al doilea, să se pişe. După pişare, Inertul se priveşte în oglindă. Deşi e conştient că nu arată rău, dă drumul la apa rece şi se spală pe faţă. Dacă se spală cu apă caldă, urdorile de la ochi vor reveni pe la ora 12:00. Ştie, c-a păţit. Pe dinţi nu se spală acum, se va spăla după micul dejun, înainte să iese. Nu e un secret că Inertul, după micul dejun, iese. Iese, există, apoi se bagă. Niciodată nu iese şi intră, ci iese şi se bagă. Aşa cum nu se scoate. De scos, se scoate când e vorba de ceva serios. Înainte să purcedem spre bucătărie, vă rog să observaţi ochii inertului, acum că-s spălaţi. Ei bine, ochii Inertului sunt inexpresivi, parcă lipsiţi de lumină cum e Marte lipsită de viaţă. Se spune că ochii sunt oglinda sufletului. Ştiţi când mergeţi la magazin şi sunt 2 oglinzi faţă în faţă? Şi dacă mişti o mână, o vezi de un milion de ori, tot mai mică, până devine un pixel? Ochii Inertului sunt o oglindă. Ochii Inertului într-o oglindă se refractă alternativ până devin pixeli.
Iată-ne cu toţii la bucătărie. Inertul aruncă o privire pe fereastră, la traficul infernal din faţa blocului, presărat cu claxoane şi înjurături. Îl amuză traficul, şi cei ce se înjură pe-acolo, care se târăsc ca nişte milogi spre slujbele lor de căcat. În continuare voi face o evaluare rapidă a conţinutului frigiderului, în caz că n-aţi fost pe fază: o sticlă de Pepsi (simplu) de 2.5L, un păhărel cu ulei în care s-a prăjit numai odată, o bucată de brânză de mărimea unui pachet de ţigări, o cutie cu margarină Delma, un morcov, 26 de cutiuţe din acelea mici rotunde cu lapte pentru cafea, un sandwich semi-preparat (erau la ofertă câte 2 lipite, unul se află acum în cuptorul cu microunde), 3 felii de pizza, dintre care una are un colţ ridicat în sus în mod nefiresc, o cană în care se află coji de seminţe (???), o crăticioară cu capac, un lapte bătut de 1/2L, o cartelă de telefon public cu partea metalică ruginită, o pungă cu Algocalmin şi Paracetamol, şi 3 pliculeţe de ceai. Pe uşa frigiderului, în caz că n-aţi văzut, erau 3 ouă, o sticlă de bere Burger la 2L (nedesfăcută), două doze de bere URSUS (de asemenea nedesfăcute), un tub de ketchup, unul cu sos de usturoi, un borcan cu gogşari în oţet, o sticlă de vin "Sânge de Taur" (în care mai sunt două degete, pe fund), un pahar de plastic plin pe jumătate cu zahăr (probabil ca să nu vină gândacii), o bucată micuţă de slănină, şi-un ardei iute, cu vârful muşcat. Frigiderul are şi congelator, dar nu putem vedea în interior, pentru că nu l-a deschis. Până când se încălzeşte sandwichul, Inertul îşi pune telefoanele la încărcat, şi deschide larg fereastra, trăgând adânc în piept aerul încă neîmbâcsit, sau neîmbâcsit la etajul VIII.
Inertul scoate capul pe fereastră, tuşeşte şi scuipă. Sunetul cuptorului cu microunde care şi-a terminat munca lui de 1 minut şi 45 de secunde coincide perfect cu momentul în care Inertul se trage brusc înăuntru, ca să nu-l vadă vecinul de la V, care fuma pe ascuns între 2 ghivece cu muşcate.
- Jegoşii ăştia de pensionari, o ard toată ziua pe fereastră. Şi ne mai mirăm de ce e cum e.
Inertul ne-a dus în sufragerie, unde-l vedem cu sandwichul într-o mână, şi cu telecomanda cealaltă. Ridică o sprânceană spre domnişoara de la Antena 3 care se precipită şi la propriu şi la figurat povestind cu vervă cum "Moartea pe Şine" a făcut o nouă victimă, de data aceasta un cocoşat îşi număra cocoaşele pe bicicletă, ale lui sau ale barieristelor, fiind surprins de un marfar gol, şi târât pe şine pe o distanţă de 8 metri. La KissTV-reclame, Etno-naşpa, Taraf-aia cu căruţa. Urcă volumul la 27 (din 63) şi merge spre debara, tot s-a gândit aseară dacă i-a adus Inaptul adidaşii înapoi, că n-are chef să-i spele pe ceilalţi.
Iată-ne dragi prieteni, din nou la baie. Periuţa de dinţi se zbate veselă, în ritmul lui Ciocan Vârtosul de pe Taraf, lăsând în urmă o pereche de dinţi albi, sclipitori. Inertul e mândru de dinţii lui, ştie că-s oglinda igienei corporale. După ce-şi clăteşte bine gura, rânjeşte de 2 ori mulţumit, plescăie din limbă, şi deschide dulăpiorul cu cosmetice. Extrage atent o sticlă de parfum, o cutiuţă cu ceară pentru păr, şi o cutie puţin mai mare cu cremă Gerovital (se ştie că e bună, probabil fără E-uri).
Imediat după curăţirea adidaşilor (pumele aurii, că naicurile negre nu le-a adus încă un tovarăş), regăsim în oglindă, de pe coridor de data aceasta, un Inert nou, proaspăt, gata să iese. Care iese. Pumele aurii bat ritmul piesei lui Ciocan Vârtosul, ritmul liftului care nu mai vine, ritmul periuţei de dinţi, ritmul zilei ce va urma.
La sfârşitul zilei, inertul se bagă în casă, împreună cu noi, înghesuiţi în rucsac, transpiraţi şi obosiţi de la câte-am văzut azi. Existenţa Inertului în prima lui zi de viaţă ne-a extenuat, ne-a cocoşat, ne-a plimbat cu liftul.
Telefoanele sunt aruncate pe canapeaua din sufragerie, pumele aurii zac pe coridor, iar Inertul sforăie încetişor cu capul pe-o parte, aţipit la acest sfârşit, sau poate început de primă zi, derutat de ceasul cu cifre roşii şi colţuroase ce arată încăpăţânat ora 17:37
Prima zi din viaţa Inertului - "un business de peste zi"
La o terasă mai pe colţ, vedem o masă cu 2 sticle de bere URSUS, 2 pahare pline pe jumătate cu berea din sticle, dintre care unul are o felie de lămâie în el. Mai vedem două sticle de Pepsi, o cafea cu lapte, un capucino, o scrumieră "arici", cu 21 de ţepi galbeni, 13 albi, iar în total 17 cu ruj roşu, şi unul cu ruj mov. În dreptul paharului de cognac Metaxa de stele, îl vedem pe Mahăr, şi lângă el pe Mimoză, pe Fufă, pe Inert şi pe Mobilar. Fufa e venită cu Mimoza, le-a scos Mahărul la un citro, iar Mobilarul l-a adus pe Inert, să vorbească cu Mahărul. Mobilarul e un prieten de nădejde, cu funcţie de furnizor de telefoane mobile pe zonă, şi mai are una, că ştie de chefurile pe unde mai ajunge şi Inertul.
-Să vedem alea.
Mahărul nu e om de vorbă lungă. Şi nu-i place că inertul se uită lung la Fufă. A fumat mulţi d-ăştia, care cum scot capul pe stradă cum cred că trebuie să ia de toartă pe Fufă, ca prim pas, nicidecum muncă asiduă, aşa cum se cere la carte. Inertul scoate timid două telefoane şi le pune pe masă, scrutând pe sub sprâncene privirea aparent neinteresată a Mahărului.
-Ai încărcător la amândouă?
-Numai la ăsta negru.
Mahărul zâmbeşte ca un peşte de bol ce-a scăpat în balta de unde l-a tras cârligul afară: e pe terenul lui.
-Pe ăla cu încărcător îţi dau 60, că ălălalt l-ai şparlit, şi eu nu mă încurc cu telefoane furate. Tu nu i-ai zis mă că nu iau d-astea?
-I-am zis, îngaimă Mobilarul, aruncându-i Inertului o privire criminală: ţi-am zis să nu aduci furate.
-Da nu-i furat, aşa l-am luat. Adică, nu ştiu, că nu ştiu de unde le avea ăsta, dar a zis că nu-i furat.
-Hai că îţi dau 90 pe amândouă, asta aşa, ca să te scap de ele, că mi-e mi-lă de ăştia ca voi, care vă saltă şi nici nu ştiţi cu cine să vorbiţi.
-Dar numai ăsta singur face 130, aşa se dă şi la ăia din centru.
-Măi prietene, tu eşti şi nesimţit, adică eu vreau să te ajut, şi tu mă iei pe mine la împins vagoane? Fetele, hai cu sucul, că uite-aşa îmi pierd eu vremea de pomană, cu toţi proştii. Şi tu mă, să nu mă mai suni, că mi s-a pus de toţi băşiţii tăi. Auzi la el, 130. Hai fetele!
-Na, stai Mahăre, nu te enerva, că nu ştie băiatul cum e, că n-a umblat cu telefoane până acum, el era mai mult cu adidaşi şi cu treininguri.
Apropo de adidaşi, vârful adidasului negru zdreli pielea de pe fluierul piciorului Inertului, aceeaşi adidaşi care în loc să fie în debara, fac semne pe sub masă, la o terasă, mai pe colţ.
-Hai că ţi le dau cu 90, că n-am unde să le dau.
-Dă-le încoace, şi vino diseară cu Ineptul la club, să-ţi iei banul.
-Păi nu-mi dai acum? Ştii, mi-ar trebui....
-Eşti nebun? Tu crezi că umblu cu atâta mălai pe mine?
2 telefoane mobile de ultimă generaţie s-au scurs în buzunarul de la spate al Mahărului, la fel cum 2 feline bolnave s-au scurs de la masă, urmate de doi băieţaşi, ce se ceartă în şoaptă care cu ce să plătească nota la terasă. La aia de pe colţ.
Va urma