ora 23:04
Pun filmul ăla cu Will Smith, "Seven Pounds". Dau o limbă, de control, pare ok. Începe filmul, apa ţârâie în calorifer, mă enervează.
ora 23:15
Mă gândesc la calorifer. Am dat la robinetul ăla mic, am scos din apă, cam o cană. Cu centrala oprită. Normal, nu mai trebuie să ţârâie. Mă ia cu pişare de la susur. Mai dau o limbă, nu mai e la fel de ok.
ora 23:17
E clar, nu e de la centrală. E de la presiunea lu' Peşte. Că toţi sloboziţii ăştia din bloc fac duş la 11 noaptea. Deja mi-e teamă să mai dau cu limba. O opresc, dă-o-n mă-sa. Şi-aşa, nu e frig. Dar era bun, că stăteam şi eu cu trandafirii pe calorifer, că-i canapeaua scurtă ca dracu.
ora 23:29
Ce culoare are şi ceasul ăsta! Bate mai tare decât ledul de la DvD, pe care deja nu-l mai suport. Dacă îl pun cu faţa la perete, nu mai bate telecomanda. Dacă e spre mine, mă orbeşte. I-aş pune o ţântă de scotch (bandă, nu whiskey) pe led, dar mi-e că blochează senzorii.
ora 23:47
M-am învelit cu pătura aia albastră, aia cu ciucurei. Cred că de fapt e verde, dar nu mai aprind becul să văd. Şi filmul ăsta, dacă nu ştiam dinainte că ăla-şi donează organele, cred c-ar fi putut fi interesant. Limba zice că e clar: vine schimbul III.
ora 00:01
Iar nu m-am uitat la fix la ceas, 28-17 pentru "nu mă mai iubeşte". Şi s-a şi umflat niţel, jumătatea aia din stânga-sus. Dar nu aveam ce face, n-aveam timp s-o scot. Mai ales la Parpandel ăla, de m-a ţinut 3 săptămâni să trateze p-aia de jos, şi atâta m-a plimbat până am plecat cu tifonu-n bot. Şi-am scos-o bătrâneşte, bucată cu bucată. Cu pixul, sau cu bricheta, nu mai ţin minte.
ora 00:15
M-a bufnit râsul: mă gândeam, ce-ar fi dacă aş juca şi eu în filmul ăsta? Adică, oare mi-ar fi donat mie măselele lui? Zâmbeşte des, cred că dacă mă uit în spatele televizorului, pe toţi dinţii lui Will Smith voi vedea scris: Porţelanăriile Curtea de Argeş. Nici nu ştiu de ce am apăsat cu degetul, că doar ştiu sigur câ nu se sparge până la 3.
ora 00:38
Nu ştiu nici un alt actor, dar mă gândesc la Will Smith. Un fel de Bruce Willis, negru. Pula lui Hechi, nu-i salvează el pe toţi? Dar na, nu-i chiar Bruce Willis, e mai de canal aşa, mai de cartier. Eroul jegos, eroul dintre noi. Şi se sacrifică. Will Smith, the Sacrificible marfacăr. Păi da, în Independence Day, n-a reuşit, dar a vrut, ca să supravieţuim cu toţii. În I am Legend, n-a fost el Adamul nostru negru? Uite, şi-n Seven Pounds, a salvat şapte vieţi.
ora 01:19
Sunt pe coridor. Oare mi-ar fi dat dinţii? Adică, el dădea organele numai la oameni buni. Eu sunt bun? Oare ai voie algocalmin cu coniac? Ce mai contează, oricum am luat 2 preventiv la ora 22:00. Şi coniacul nu l-am terminat încă. Abia am gustat, de fapt. Nu mă doare, dar mă sâcâie. Şi mai e şi pizda asta de pe dreapta-sus. Cică ciot. Cea mai uşoară extracţie. Şi martalogul ăla, cu cleştii lui de pe vremea lui Pazvanti. M-a asigurat că scap repede. Dau cu limba pe unde era odată alt ciot, ciot la care a transpirat babacul 45 de minute până să-l dea afară. Cică n-a mai văzut rădăcini ca ale mele. Da băi, Vasile, eu sunt taica înrădăcinaţilor. E n-am măsele de os, ci de hibrid trestie-stejar.
ora 01:21
Tot pe coridor. M-a săgetat odată, de era să vărs bilele pe jos. Cred că m-apuca dimineaţa până le adunam pe toate. Am măsurat, de la uşa de la bucătărie până la vârful ţevii, 8 metri jumate. Hahahaha, acum văd că văd roşu în faţa ochilor. Adică, capacul de la spray e roşu, aţa cu care l-am legat e roşie, şi făraşul e tot roşu.
ora 01:29
Am tras 30 de bile, şi vreo 4 sau 5 mi-au scăpat pe jos. Au început să mă doară alternativ: întâi stânga-sus, apoi dreapta-sus, apoi relaş. Ciclic. Metodic. Invariabil.
ora o1:33
Am reuşit s-adun 27. Era un film, cu ăia care dădeau un bol de bomboane pe jos, şi cădea lumea prin magazin. Deci mai am vreo 7-8 bile prin casă. Dar n-am cum să cad, din două motive: 1. Am papuci de pluş, şi 2. Bilele sunt de 6 mm.
ora 01:34
Am pus pistolul de plastic înapoi în sertar, şi am revizuit rezultatele: 15 bile la făraş, am nimerit de 10 ori. 15 bile la capacul de spray, am nimerit numai odată, a 14-a bilă. Sunt cam de căcat, dar dacă aveam dinţii lui Will Smith le nimeream pe toate.
ora 02:00
Morţii ei de janghină, mă iubeşte numai noaptea, ca să nu ştiu. Oricum, 28-18, câştig teren. Mă doare, dar nu ca pe vremuri. Mai am 6 algocalmine, şi jumătate de sticlă de coniac. Deci când eram mic, plângeam. Acum n-am plâns nici când a sărutat-o pe maimuţa aia de i-a dat inima, deşi nu mi-ar fi fost ruşine. Mai bine mă gândesc la generator.
ora 02:11
Cum dracu să ai 10 posturi de televiziune, şi nici unul în engleză? La Viena vedem CNNul, mai cu pureci, dar se vedea. Aici, nici măselele nu mai dor ca acasă. Pe vremuri, zvâcnea aşa, şi apoi te mai lăsa. Acum, s-a dus dracu şi ciclul ăla, nu-mi mai dă pauză. Iar asta, asta care e jumătate, din stânga sus, mă termină. Dar na, m-a ţinut 3 ani, cât să-i ceri. De argint. Doamne ce important mă simt. Valoros. Argint. Argint-viu poate, că îl simt cum trăieşte.
ora 02:40
Degeaba baţi măi prostule în calorifer, că e oprită centrala!!! Nu, că pe tine nu te dor dinţii, că te speli cu apă d-asta ştiinţifico-fantastică ce vine la robinet. Da, mă, boule, ştiu. Am văzut eu, când fac ceai, că rămân nişte pete ciudate la suprafaţă, zici că e o pojghiţă de nylon. Şi ce dacă dau tare? Eu vreau să aud din bucătărie, că acolo e coniacul. Cum crezi tu că pot pune coniacul pe scaunele voastre cu tapiţerie de căcat? Zici că însuşi Cocoşatul de la Notre-Dame s-a ascuns în scaun, dar i-a rămas cocoaşa pe-afară. De câte ori m-aşez pe scaun, aud cum bat clopotele în Francia.
ora 02:59
Fixez ceasul, ca să mai fac un punct. Aş face una d-aia cu petale, cu "love's me not", dar cred că-s vreo 3jde milioane de petale într-un pliculeţ de ceai de muşeţel. Dac-aş fi luat generatorul, făceam braconaj dentar. Pac-pac, curent pe gingie, ieşeau dinţii cu rădăcina-n sus, mai ceva ca păstrăvul pe Lacul Morii. Dar mi-a explicat baptistul ăla de la magazin că nu mai aduc, că la ei e un fel de consignaţie, dacă ia foc un magazin, plăteşte asigurarea, iar ce rămâne ajunge la ei pe raft. Aha... Deci nu erau la mâna a doua...
ora 03:07
Mă doare tare când apăs. S-a spart, asta de pe dreapta-sus, dar numai aia mică. Băşica a mare, zici că-i os. Metamorfoza puroiului, solidificarea infecţiei. Dacă Will Smith era antropolog, îmi găsea fosile de măsele prin gingii. Că eu n-am stat să număr câţi dinţi de lapte am avut. Poate d-aia mă şi doare, am un dinte de lapte în gingii, necrescut, acolo.
ora 04:39
Mi-e frică să bag acul. Nu mai am coniac, cu ce dracu dezinfectez? Oare algocalminul dezinfectează? Aş bea o aspirină Bayer, dar nu mă doare spatele deloc, de ce aş bea? Ştiam că de la aspirină transpiri, iar aici deja s-a lăsat frigul. Oricum, nu m-am hotărât, că pe netul ăsta de căcat nici nu găseşti ce te interesează. Nu cred că-mi trebuie mie 2 chilovaţi, dar oare cât consumă la cât am eu nevoie? Că dacă e de 1.5 litri pe oră, nu mulţumesc. Mai bine cumpăr baterii 777 la sutadekile, până adun o magazie întreagă. Şi apoi fac un robot din ăla, cum făceam din pachete de ţigări, pe vremea când nu fumam. Şi-apoi vine Will Smith şi-l omoară, ca să supravieţuiască roboţii din pachete de ţigări.
ora 05:02
N-am prins la fix, că eram la baie, vomitam. Parcă nu mă mai doare aşa, dar nici algocalmin nu mai am. Nici coniac. Aspirina am aruncat-o acum vreo oră, ca să nu-mi vină idei. Nici nu ştiu de ce mă cac atât pe mine că nici n-am bani de generator. Muzică la cascucăşti, şi lanternă am din aia cu dinam. Mai ceva ca Green Piss.
ora 05:31
Ai văzut că se poate? Plâng. Şi tot nu-mi trece. Dacă ştiam, nici nu plângeam. Mai bine beam aspirina aia, poate-poate. M-a luat puţin cu somn, dar nu mă mai culc, că sigur nu mă trezesc să merg la lucru. Oare la cât se deschide autogara? Dar birturile?
ora 05:47
Mă bărbieresc. Apa rece îmi face bine, nu ştiu de ce nu curge caldă. Să-mi fi tăiat ăştia gazul? Parcă nu mă mai doare aşa tare. Mă şterg, şi scobesc prin frigider după nişte pătrunjel. Nu de alta, dar nu vreau să candesc a butoi când vorbesc cu oile.
ora 06:00
Da, 28-19. E bine pentru astăzi. Păcat că i-am şters numărul de telefon acum vreo 2 luni. Aş fi sunat-o, să-i zic. Să-i zic că mă iubeşte, în caz că nu ştie. Am pus de-un ceai, cafeaua ce-o am acasă e penală. Parcă bei nisip fierbinte. Ce dracu, nu m-am născut să fiu legionar străin.
ora 06:17
A venit liftul. Sper să n-am clienţi azi. Deşi, dacă n-am clienţi, n-am generator. Ce mai cerc vicios.
ora 06:55
S-a deschis autogara. Dar mă plimb încă, şi mi se pare ciudat. De ce m-a durut măseaua toată noaptea, dacă eu nici măcar n-am pistol de plastic? Şi coniacul, e neînceput, deşi am băut parcă o bere? Am luat două algocalmine, dar aspirină Bayer n-am băut de anul trecut, că nu mă mai doare spatele, de la climă, cred.
Astfel, dacă eram Merlin Mensăn, îi futeam în gură pe dinţi. De dinţi. Dar nu sunt decât un biet Will Smith, din Curtea de Argeş.
Pe mâine.