-Hola. (Poate cumva crezi că sunt proastă)
-Bună ziua. (Eu mi-am dat seama că eşti proastă, după faţă)
-Ah! Vorbiţi româneşte? (Asta ca să fii convins că sunt proastă)
-Hăhăhăhăh. (Râd ca idioata, poate nu-s aşa de proastă cum credeam)
-Cu ce vă pot ajuta? (Hai, să terminăm repede, te rog!)
-Pulman spre România este? (Deci vezi că am peste 3 ani de Spania, da?)
-Este doamnă. (Nu vezi că-s sictirit? Eşti a 50-a cretină care mă întreabă săptămâna asta în acelaşi mod)
-În que dias salir? (Îţi clipesc des, sper că se vede că am dificultăţi în a vorbi româneşte)
-Of course, if you want to ask me a question, you have to do it in a language we both understand. (Oare toţi proştii fac ochii cât cepele în acelaşi fel?)
-Mă scuzaţi, n-am înţeles. (Hai nene, că mai ştiu şi eu de pe-acasă, şi sunt aproape sigură că nu mi-ai vorbit în româneşte)
-Păi m-am gândit că dacă-mi vorbiţi într-o limbă pe care n-o cunosc, să fac la fel. (Crede-mă, nu-mi place să-ţi arăt cât eşti de dobitoacă, dar o să fac icter dacă ţin tot în mine)
-Nu am înţeles ce vreţi să spuneţi. (Tu mă faci proastă? Cauţi să-mi spui ceva ce nu înţeleg, chiar dacă e în româneşte?)
-Lăsaţi, doamnă, nu contează. Vreţi să mergeţi în România? (Dă-te-n morţii tăi, că eu mi-am făcut damblaua, nu-ţi mai zic nimic)
-Si. (Îţi zâmbesc candid, ca la clienţii mei. Dar stai, că tu vrei româneşte, să schimb rapid:) Da!
-Sida? (Îţi glumesc din nou, nu mai pot. O să mă leg de scaun, ca să nu ies prin ghişeu să vă gâtui)
-Hăhăhăhăh! (Du-te dracu de cretin, tu-ţi baţi joc de mine???)
...
...
-La revedere! (Să te ia dracu, data viitoare nu mai merg cu firma voastră)
-Sărutmâinile, hasta-luego! (N-am putut să m-abţin. Să mai vii când te-oi chema eu)
NR: Acest dialog de rutină conţine personaje imaginare (adică de imagine).