-Bine că s-a rezolvat.
-Da, vă cred. Dar de la ce să fi fost?
-A, staţi liniştită, nu sunteţi prima căreia i se întâmplă. E de la ţevi, s-au colmatat.
-Cum adică, s-au colmatat?
-Adică .... ăăă .... cum să vă explic, de la colmatare se înfundă ţevile. Se întâmplă des, oricum. Adică .... n-o să mai aveţi probleme acum, că am schimbat ţeava.
-Bine, ce să zic, dumneavoastră vă pricepeţi. Oricum, mulţumesc mult pentru ajutor.
-Nicio problemă, doamnă, nicio problemă. Ştiţi, pot să vă întreb ceva? Dar nu vă supăraţi pe mine.
-Sigur, spuneţi.
-Cine vă face apartamentul?
-Ah, acum nu face nimeni, am avut un băiat, şi l-am dat afară, că lucra prea încet.
-Da, aşa-s tinerii ăştia.
-Şi acum trebuie să găsesc pe cineva.
-Dacă vreţi, vă recomand eu un meseriaş bun.
-Lăsaţi, şi-aşa v-am deranjat destul.
-Nu, nici un deranj, ştiu pe cineva tare priceput. Pe mine. Hehehe...
-Ah, vai de mine, mă scuzaţi, nu ştiam că e vorba de dumneavoastră.
-Mitică.
-Da, mă iertaţi. Dar cum, dumneavoastră, vă pricepeţi?
-Imediat, merg la maşină, să iau ceva scule de la portbagaj, şi vin să vă fac o demonstraţie.
-Nu ştiu ce să zic....
-Haideţi că vin imediat cu sculele. Dacă nu vă place ce fac, nicio problemă.
-Dar nu aţi zis că sunteţi grăbit? Aţi zis că mai aveţi o lucrare unde trebuie să ajungeţi azi.
-Păi nu e problemă, că sun şi anunţ că merg mâine la ei.
-Ah, dumneavoastră ştiţi. Oricum, nu e cazul de probă, că vă văd om serios, de încredere.
-Da doamnă, dar ştiţi cum e: în ziua de azi, nu e bine să ai încredere în nimeni. De-aia, eu sunt cu proba.
-Nu, eu vorbesc serios, dacă doriţi, şi vă convine, cu toată plăcerea. Că şi aşa stau cu casa întoarsă de prea mult timp.
-Pai vin imediat, numai să iau sculele.
.....
-Ei, cum vi se pare?
-Nu contează, cum iese, domnule Mitică, numai să fie curat. Oricum, se vede că aveţi mâna formată.
-Păi da, doamnă, că lucrez de 20 de ani în domeniu.
-Da? Păi atunci, poate ştiţi pe cineva care pune podele laminate, că vreau să pun, nu vedeţi cum arată parchetul ăsta?
-Ah, hehehe, păi nu e nicio problemă, dacă vă place cum lucrez, vi le pun eu.
-Păi cum, vă pricepeţi?
-Da, păi ştiţi cum e, nevoia te învaţă...
-Da, vă cred. Dar dumneavoastră unde lucraţi?
-Păi, eu sunt electronist, de meserie. Şi am lucrat la Reparaţii TeVe. Doar că nu se mai câştigă, acuma toţi au plasme, şi-n astea nu te bagi, că sunt cu garanţie. Dar mai fac, aşa, în particular. Am întotdeauna în portbagaj o trusă mică cu scule pentru reparat TeVe.
-Sunteţi un om bun de ţinut prin preajmă. Hehe.
-Eh, nici chiar aşa. Dar adevărul e că mă mai pripep şi eu. Şi acoperişe ştiu să pun, dacă vreţi, şi asta fără să mă laud.
-Acoperişuri?!?! Vai mie! Foarte frumos, că vă pricepeţi Noi l-am pus anul trecut, şi acum ne mai judecăm cu unii dintre vecini, care n-au vrut să dea bani.
-Da, aşa e viaţa la bloc. Aşa a fost şi la mine, le-am montat curentul pe scară, şi nici în zi de azi nu mi-au dat toţi banii.
-Vai, ce rău. Mai bine spuneaţi că nu vă pricepeţi, şi nu vă băgaţi.
-Dar credeţi c-am putut? Toţi mă ştiu că nea Mitică are în portbagaj şi bormaşină, şi patent, şi şurubelniţe. Dacă nu făceam eu, veneau să se milogească după scule, şi eu nu dau. Nu, nu, nu dau scule. Că am dat o grămadă de bani pe ele, şi cu ele muncesc. Şi ştiţi cum e omul, dacă nu-i al lui, nu-l interesează.
-Da, aşa este. Staţi că mi-am amintit, nu cumva vă pricepeţi şi la tâmplărie? Aş vrea să umble cineva la scaunele de bucătărie, că sunt cam vechi şi s-au şubrezit. Şi nu le-aş schimba, că-s de la mama.
-Ba da, sigur. Cred că mai am prin portbagaj nişte aracet, le fac imediat ce termin aici în cameră.
-V-aş rămâne îndatorată. Ce om bun sunteţi, mare noroc am avut cu dumneavoastră.
-Hehe, lăsaţi că nu e chiar aşa.
-Ba de ce? Nu trebuie să fiţi modest, dar dacă vă pricepeţi, ăsta e adevărul.
......
-Vă servesc cu o cafea?
-Nu, mulţumesc, nu beau cafea.
-Un păhăruţ de ceva?
-Nu, nici atât. M-am lăsat, nu am pus nimic în gură de săptămâna trecută.
-Asta e bine. Băutura nu e bună defel.
-Da, mie-mi ziceţi?
......
-Puteţi să veniţi până în cameră, să vedeţi cum arată?
-Păi gata, aţi şi terminat?
-Da doamnă, eu când mă apuc, nu mă las până nu termin.
-Vă felicit. De-ar avea ţara noastră mai mulţi ca dumneavoastră, tare departe am mai ajunge noi românii. Că deştepţi suntem, aşa, ca naţie.
-Suntem, doamnă, dar sunt şi mulţi puturoşi. Care nu muncesc.
-E adevărat.
......
-Îmi place, a ieşit bine.
-Mă bucur că vă place. Mă duc la portbagaj, să aduc şi aracetul, şi-am terminat pe ziua de azi.
-Ştiţi ceva?
-Spuneţi, doamnă.
-Dacă tot vă duceţi la portbagaj, nu aduceţi şi maşina de tăiat gresie?
-Ce maşină de tăiat gresie, doamnă?
-Vai, să nu-mi ziceţi că nu vă pricepeţi.
-Da, vă cred. Dar de la ce să fi fost?
-A, staţi liniştită, nu sunteţi prima căreia i se întâmplă. E de la ţevi, s-au colmatat.
-Cum adică, s-au colmatat?
-Adică .... ăăă .... cum să vă explic, de la colmatare se înfundă ţevile. Se întâmplă des, oricum. Adică .... n-o să mai aveţi probleme acum, că am schimbat ţeava.
-Bine, ce să zic, dumneavoastră vă pricepeţi. Oricum, mulţumesc mult pentru ajutor.
-Nicio problemă, doamnă, nicio problemă. Ştiţi, pot să vă întreb ceva? Dar nu vă supăraţi pe mine.
-Sigur, spuneţi.
-Cine vă face apartamentul?
-Ah, acum nu face nimeni, am avut un băiat, şi l-am dat afară, că lucra prea încet.
-Da, aşa-s tinerii ăştia.
-Şi acum trebuie să găsesc pe cineva.
-Dacă vreţi, vă recomand eu un meseriaş bun.
-Lăsaţi, şi-aşa v-am deranjat destul.
-Nu, nici un deranj, ştiu pe cineva tare priceput. Pe mine. Hehehe...
-Ah, vai de mine, mă scuzaţi, nu ştiam că e vorba de dumneavoastră.
-Mitică.
-Da, mă iertaţi. Dar cum, dumneavoastră, vă pricepeţi?
-Imediat, merg la maşină, să iau ceva scule de la portbagaj, şi vin să vă fac o demonstraţie.
-Nu ştiu ce să zic....
-Haideţi că vin imediat cu sculele. Dacă nu vă place ce fac, nicio problemă.
-Dar nu aţi zis că sunteţi grăbit? Aţi zis că mai aveţi o lucrare unde trebuie să ajungeţi azi.
-Păi nu e problemă, că sun şi anunţ că merg mâine la ei.
-Ah, dumneavoastră ştiţi. Oricum, nu e cazul de probă, că vă văd om serios, de încredere.
-Da doamnă, dar ştiţi cum e: în ziua de azi, nu e bine să ai încredere în nimeni. De-aia, eu sunt cu proba.
-Nu, eu vorbesc serios, dacă doriţi, şi vă convine, cu toată plăcerea. Că şi aşa stau cu casa întoarsă de prea mult timp.
-Pai vin imediat, numai să iau sculele.
.....
-Ei, cum vi se pare?
-Nu contează, cum iese, domnule Mitică, numai să fie curat. Oricum, se vede că aveţi mâna formată.
-Păi da, doamnă, că lucrez de 20 de ani în domeniu.
-Da? Păi atunci, poate ştiţi pe cineva care pune podele laminate, că vreau să pun, nu vedeţi cum arată parchetul ăsta?
-Ah, hehehe, păi nu e nicio problemă, dacă vă place cum lucrez, vi le pun eu.
-Păi cum, vă pricepeţi?
-Da, păi ştiţi cum e, nevoia te învaţă...
-Da, vă cred. Dar dumneavoastră unde lucraţi?
-Păi, eu sunt electronist, de meserie. Şi am lucrat la Reparaţii TeVe. Doar că nu se mai câştigă, acuma toţi au plasme, şi-n astea nu te bagi, că sunt cu garanţie. Dar mai fac, aşa, în particular. Am întotdeauna în portbagaj o trusă mică cu scule pentru reparat TeVe.
-Sunteţi un om bun de ţinut prin preajmă. Hehe.
-Eh, nici chiar aşa. Dar adevărul e că mă mai pripep şi eu. Şi acoperişe ştiu să pun, dacă vreţi, şi asta fără să mă laud.
-Acoperişuri?!?! Vai mie! Foarte frumos, că vă pricepeţi Noi l-am pus anul trecut, şi acum ne mai judecăm cu unii dintre vecini, care n-au vrut să dea bani.
-Da, aşa e viaţa la bloc. Aşa a fost şi la mine, le-am montat curentul pe scară, şi nici în zi de azi nu mi-au dat toţi banii.
-Vai, ce rău. Mai bine spuneaţi că nu vă pricepeţi, şi nu vă băgaţi.
-Dar credeţi c-am putut? Toţi mă ştiu că nea Mitică are în portbagaj şi bormaşină, şi patent, şi şurubelniţe. Dacă nu făceam eu, veneau să se milogească după scule, şi eu nu dau. Nu, nu, nu dau scule. Că am dat o grămadă de bani pe ele, şi cu ele muncesc. Şi ştiţi cum e omul, dacă nu-i al lui, nu-l interesează.
-Da, aşa este. Staţi că mi-am amintit, nu cumva vă pricepeţi şi la tâmplărie? Aş vrea să umble cineva la scaunele de bucătărie, că sunt cam vechi şi s-au şubrezit. Şi nu le-aş schimba, că-s de la mama.
-Ba da, sigur. Cred că mai am prin portbagaj nişte aracet, le fac imediat ce termin aici în cameră.
-V-aş rămâne îndatorată. Ce om bun sunteţi, mare noroc am avut cu dumneavoastră.
-Hehe, lăsaţi că nu e chiar aşa.
-Ba de ce? Nu trebuie să fiţi modest, dar dacă vă pricepeţi, ăsta e adevărul.
......
-Vă servesc cu o cafea?
-Nu, mulţumesc, nu beau cafea.
-Un păhăruţ de ceva?
-Nu, nici atât. M-am lăsat, nu am pus nimic în gură de săptămâna trecută.
-Asta e bine. Băutura nu e bună defel.
-Da, mie-mi ziceţi?
......
-Puteţi să veniţi până în cameră, să vedeţi cum arată?
-Păi gata, aţi şi terminat?
-Da doamnă, eu când mă apuc, nu mă las până nu termin.
-Vă felicit. De-ar avea ţara noastră mai mulţi ca dumneavoastră, tare departe am mai ajunge noi românii. Că deştepţi suntem, aşa, ca naţie.
-Suntem, doamnă, dar sunt şi mulţi puturoşi. Care nu muncesc.
-E adevărat.
......
-Îmi place, a ieşit bine.
-Mă bucur că vă place. Mă duc la portbagaj, să aduc şi aracetul, şi-am terminat pe ziua de azi.
-Ştiţi ceva?
-Spuneţi, doamnă.
-Dacă tot vă duceţi la portbagaj, nu aduceţi şi maşina de tăiat gresie?
-Ce maşină de tăiat gresie, doamnă?
-Vai, să nu-mi ziceţi că nu vă pricepeţi.