TIC TAC!

Mi-am luat un ceas. Orice bărbat care se respectă trebuie să deţină un ceas, când e vorba de accesorii. Am stabilit de comun acord, împreună cu prietenii mei următoarea chestiune: Un bărbat trebuie să deţină un ceas în valoare de suma egală cu venitul său pe o lună de zile, şi o maşină în valoare de suma egală cu venitul său pe un an de zile. Bineînţeles, nu se poate aplica la toată lumea, vorbim despre bărbaţii care NU fac afaceri cu Statul. Însă nu despre asta voiam să povestesc, ci despre percepţia asupra timpului în ultima vreme.

Omul asfinţeşte locul

"Ţara mea de glorii, ţara mea de dor". Ce frumos ne spune Eminescu! Şi nu numai el, dar cam pe oriunde ţi-ai arunca privirea prin operele noastre literare (de larg consum) şi nu numai, găseşti nişte cuvinte atât de frumoase legate de ţara noastră, încât îţi vine să crezi că oamenii care au scris, au cântat, au pictat, au sculptat despre acea Românie sufereau de beţie totală, sau erau vorbiţi toţi într-o conspiraţie universală să ne facă pe noi să credem că trăim într-o altă Românie. Una bună, frumoasă, cu oameni buni la suflet, cinstiţi şi uniţi. Şi mă uit în stânga, în drepta, în sus şi-n jos: parcă sunt victima unei propagande de tip rusesc, prins între cei din jurul meu care s-au trezit deja. Nu-s căzut în extreme, să caut oameni cu lampa lui Diogene, dar aş vrea totuşi să mai cred încă în trecutul acela glorios.

Scrisoare generalului

Dragă domnule General,

în primurile rânduri ale micuţei mele scrisori, dă-mi voie să mă prezint în câteva cuvinte: nu am luptat la revoluţie, şi nu am participat niciodată la un conflict militar în adevăratul sens al cuvântului. N-am pus în viaţa mea mâna pe un pistol adevărat, şi n-am tras niciodată cu puşca. Cunoştinţele mele militare sunt mai mult decât reduse, mai ales dacă mă gândesc la faptul că singurul general adevărat pe care l-am cunoscut a fost un nene senil, cu o uniformă plină de mileuri şi insigne d-astea colorate, care încerca să impresioneze nişte contabile expirate trecute de primele 2-3 tinereţi, la un nu-mai-ştiu ce eveniment cu depunere de coroane.

Asta la vista, baby!

Pe un vârf de munte, acum vreo 2mi de ani, şedeau: Traian, împaratul romanilor, şi Decebal, şeful dacilor.

- Decebalule, uite, eu voi veni la tine în ţară cu toate inovaţiile noastre, îi spuse Traian. Vom aduce irigaţii, apeducte, bai termale, scribi, costrucţii măreţe, drumuri şi poduri. Ei, ce zici?

- Varză, viezure, veveriţă, criza asta, ţara asta, bătaie de joc.

Crunta banalitate

E tot mai greu să scrii ceva. Şi mai ales când vrei să aberezi cu parfum de satiră. Acum o vreme spuneam şi credeam cu convingere că în România mea nu voi rămâne niciodată fără subiecte. Pentru că vei găsi ceva de care să răzi oriunde te-ai uita.

Wiki Lix

E bine de ştiut engleza pentru majoritatea secretelor de mai jos.

http://www.youtube.com/watch?v=xxtUH_bHBxs&eurl

http://www.youtube.com/watch?v=VXnhOiin06M

http://www.trilulilu.ro/Cristy_M/8ccb9421936ba2

http://www.youtube.com/watch?v=vCEQ1XXZTyI

Produsul 2k10

Bună ziua. Numele meu este Produsul 2k10, am treizeci de ani şi sunt mort. Scurta mea viaţă mea s-a împărţit foarte simplu: zece ani sub tutela comunistă, şi douăzeci de ani sub o administrare defectuoasă. Din a doua parte, am pierdut cel puţin cinci ani încercând să dau vina. Cred că tot ce înseamnă umanitate se reduce la instinct, iar instinctul te ghidează; astfel, atunci când ţi se întâmplă ceva trebuie să-i găseşti un motiv. La mine, le-am încercat pe toate.

Ionică

"Plouă mărunţel. Urăsc ploaia, urăsc fiecare picătură care-mi ajunge pe gât, care-mi trage fir cu fir toată căldura pe care o mai am ascunsă prin geacă. Interfonul, nu-l mai urăsc pentru că m-am obişnuit să nu funcţioneze. Aşa-i când ai o scară de pensionari, nu ştiu săracii să umble la butoane, d-aia e blocat tot timpul. Intru în casa scării....

Cum să-ţi tragi un pumn în propriul cur

N-am văzut meciul lui Bute cu nu ştiu cine. Poate pentru că nu fac parte din acea categorie de români care cred cu înverşunare să rezultatele sportive pot pune o ţară pe harta lumii. Să fim serioşi, a ajuns Kenya vreo ţară cunoscută? Cum spun, n-am văzut meciul, dar am văzut box. În staţia de metrou. Am văzut cum Italia i-a tras un pumn în gură lui România, trăgându-şi un pumn în propriul cur.

România defensiv

Eu îmi iubesc ţara. Şi iubesc şi oamenii din ea. Iubirea asta e lucru mare, şi conţine un pachet destul de stufos de sentimente. Atunci când iubeşti e neapărat necesar să acorzi o gamă cât mai variată, şi de-a lungul timpului poţi alătura liniştit pasiune, umor, puţin de ură, ceartă, zgomot, calm, şi nu în ultimul rând, milă...