Revoluţia semidocţilor

Mă destăinuiam unei cunoştinţe acum câteva zile că de când mi-am băgat nasul în politică am pierdut ceva. Acest blog. De fapt, libertatea de care m-am bucurat când am scris bălăriile anterioare. Dar iată că imensa hidoşenie a ţării mele îmi redă puterea de a scrie despre ce-mi place mie mai mult: prostie, neputinţă, parvenitism, mizerie, aceste câteva calde trăsături caracteristice ale poporului român.

De-a râsu' plânsu'

Libertate

Vreau să fiu liber! Mi-ar place să spun şi eu asta, acum după atâţia ani de când s-a mai spus. Şi-acum mă întreb: vreau să fiu liber? Chiar îmi doresc eu asta? Ce dracu e aia libertate? Păi libertatea este acţiunea proprie lipsită de contrângeri, îmi zice alter ego pe un ton pasiv. Şi da, oricine îşi doreşte libertate, şi deci da, şi tu îţi doreşti libertate, continuă impasibil acelaşi interlocutor

Dac-ar şti primarul judeţului...

Masca

Dimineaţa, te trezeşti şi-ţi pui masca. Eu, tu, cu toţii ne punem în fiecare dimineaţă o mască. Mai mică, mai mare, mai colorată. Mai invizibilă. O mască are cuie pe dinăuntru, şi nu o mai poţi da jos niciodată, pe când alta are unsoare, şi-ţi alunecă de pe faţă.

Teamwork

Discutam aseară într-un context grotesc (fără cafă, fără bericică), la un nivel decibelic destul de ridicat, cu persoane cunoscute, despre TEAMWORK. Considerat de către noi (românii, care formează o naţie cu care din păcate m-am căpătuit) o utopie, atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic, teamworkul nu pare să fie aşa. Bineînţeles, e părerea mea, singura cea mai adevărată, opozabilă numai mie, şi cine nu se raliază ştie unde să se ducă.

Idiocracy

Am rămas marcat pe viaţă. Este pentru prima dată în viaţă când am o revelaţie la primele 3 minute dintr-un film. Pentru mine, începutul lui Idiocracy este ca un fel de transpunere a convingerilor mele într-un filmuleţ de prezentare. Bineînţeles, eu m-am gândit la asta pentru România. Căci mie de România-mi place.
În Idiocracy (pentru cei care nu ştiu engleza sau n-au chef să vadă filmuleţul ăsta), vedem că sfârşitul lumii va veni dintr-o chestie la care nu se aştepta nimeni:

Un pas în spate

De multe ori, când participi la un curs sau la un training, auzi despre tehnica "one step back". Este vorba de a face un pas în spate, să ieşi din propriul trup pentru o secundă ca să te poţi analiza mai bine. Se spune că e mai uşor să-ţi dai seama astfel dacă faci bine ceea ce faci.

Schesburgărul negru

Bă, deci nu se mai poate! Sincer, m-am cam săturat! Fac un apel la capetele ... iluminate care se ocupă de DOOM, DEX, LEX, BEX şi alte dicţionare să facă bine şi să bage în regulile de scriere toate căcaturile posibile. Sincer, oamenii ăştia chiar nu pricep? Naţia noastră este formată din oameni prea proşti ca să mai poată pricepe ceva.

TIC TAC!

Mi-am luat un ceas. Orice bărbat care se respectă trebuie să deţină un ceas, când e vorba de accesorii. Am stabilit de comun acord, împreună cu prietenii mei următoarea chestiune: Un bărbat trebuie să deţină un ceas în valoare de suma egală cu venitul său pe o lună de zile, şi o maşină în valoare de suma egală cu venitul său pe un an de zile. Bineînţeles, nu se poate aplica la toată lumea, vorbim despre bărbaţii care NU fac afaceri cu Statul. Însă nu despre asta voiam să povestesc, ci despre percepţia asupra timpului în ultima vreme.