errare humanum est - a omeni e greşeşte

La noi, e cu omenia. Un obicei străvechi, transmis din generaţie în generaţie mai ceva ca olăritul sau vânătoarea. Adică, eu teomenesc pe tine, tu măomeneşti pe mine.

Hop-şa! Hop-şa! Zi-ne, păicepulamea

Sunt unele lucruri pe lumea asta pe care nici noi nu îndrăznim să le comentăm....
Poate doar să spunem că NE PLACE!

Şi să nu-mi dai cu articolul ăsta-n cap, în caz că nu vezi diferenţa?

De acelaşi autor: CLICK , CLICK, CLICK....

Mă bat cu dicţionarul. Pluralul la neaveniţi

Cu riscul de-a părea nepoliticos, voi dezvălui ceva care sunt sigur că va trezi în căpşoarele multora dintre dumneavoastră îndoieli. Ca să am scuză din prima, o să vă spun că e un lucru pe care l-am învăţat prin clasa a IV-a, deci sunt şanse să iau în considerare o contrazicere bine argumentată. Dar înainte de începutul premergător, voi mai sublinia o chestiune, cum că m-a pasionat gramatica până prin clasa a 5-a, şi îmi amintesc cu plăcere cum râdeam împreună cu învăţătorul (Dumnezeu să-l ierte când o muri) de cuvinte precum "pantalon" sau "ochelar".

Dacă nu vine Mohamed la munte...

S-a dus, săracul. Era om bun. Nu l-am cunoscut decât puţin, dar fuma Kent. Fuma de pe vremea lui, când Kentul era unitatea de măsură a şpăgii. A fost un domn. Şi-am zis, om bun. Nu ştiu dacă intr-atât de bun, dar nici om rău n-a fost. Şi Dumnezeu l-a luat la El. A lăsat în urmă o soţie îndurerată, un fiu beţiv, şi un nepot şi mai beţiv. Cel din urmă, celmaibunprieten al meu dincopilărie. Şi a trebuit să merg la înmormântare. Ce era să fac, mai dau o mână de ajutor, ca la noi. Mai la cărat coşciugul, mai la prins prosoape cu acul de siguranţă pe umerii cioclilor, mai decupezi un carton pentru lumânări, ştiţi voi cum e. Şi mai ştiţi şi că nu e nuntă fără lacrimi, nici îmnormântare fără râsete.

De ce să NU faci bani cu blogul

Da, ştiu că e contrar opiniei majoritare, dar o să îţi explic de ce să NU faci bani cu blogul tău. Bineînţeles, cu tendinţele mele de bătrân sfătos, sunt sigur că un cititor isteţ va găsi aplicabilitate la sfatul meu în aproape orice domeniu.

Elefantul Mişu

Un subiect TABU pe care demult voiam să-l dezbat, tocmai mi-a trecut prin bilă. Pentru mine, este răspunsul clar la dilema religioasă.

Portbagajul abundenţei. Sacul fără fund al competenţei profesionale

-Bine că s-a rezolvat.
-Da, vă cred. Dar de la ce să fi fost?
-A, staţi liniştită, nu sunteţi prima căreia i se întâmplă. E de la ţevi, s-au colmatat.
-Cum adică, s-au colmatat?
-Adică .... ăăă .... cum să vă explic, de la colmatare se înfundă ţevile. Se întâmplă des, oricum. Adică .... n-o să mai aveţi probleme acum, că am schimbat ţeava.

Scurt extras din „Arta Conversaţiei Verticale”

nick1: sal

nick2: re

nick1: cf

nick2: bn

nick2: u

nick1: k

nick2: dc k si nu bn

nick1: plm

nick2: aha

nick1: joc cs

nick2: k

(peste vreo zece minute)

nick2: mai esti

nick1: aha

nick1: dc

nick2: asa

nick2: ma plikti

nick1: si io

nick2: gata cs

nick2: :)

nick1: da

nick2: pai

nick1: ma plikti

nick2: aha

nick2: si tu

nick1: si io ce

nick2: t plikti

nick1: pai am zis

nick2: ce

nick1: ca ma plikti

nick2: aha

nick2: stiu

nick1: aha

nick2: k

nick1: k

(peste jumatate de ora)

nick2: BUZZ

nick1: ???

nick2: nik

nick1: ?

nick2: din gresala

nick1: aha

nick1: k

nick2: k

(a doua zi)

nick2: neatza all

(a doua zi, seara)

nick2: nb all poop

(a treia zi)

nick1: Ma numesc Ioana Munteanu si am o fiica de 3 ani bolnava de leucemie. Am facut un contract cu Yahoo si AOL si pentru fiecare mesaj pe care il trimiti mai departe, in contul nostru intra 1 cent. 1 mass in lista, o sansa in plus pentru fiica mea. Da mai departe daca mai crezi in iubire.

(a treia zi, seara) nick1: =)) nick1: www.youtube.com/watch/KJG@#&B*@&#XB@ nick2: =)) =)) nick2: tare nick1: de la mn nick2: ??? nick1: de la sc nick2: aha nick2: :) nick1 has signed out. Your are now invisible four your friends (and foes)

De ce nu trec pe roşu la semafor

Nu trec aproape niciodată pe roşu la semafor. Mi-a intrat în reflex. Poate sunt idiot, poate vin prea încet din urmă, dar nu ştiu de ce, statul la semafor îmi produce plăcere. Atunci când sunt pieton. Nu vreau să cred că sunt un autoflagelist mai ciudat, ci îmi place să cred că este un semn de civilizaţie. Totul a început într-o duminică, când mă plimbam prin Viena.

Se caută designer de calendare

Azi era să fac criză. Nu ştiu, dacăcunoaşteţi sentimentul, când un lucru de căcat îţi ridică tensiunea la 300, şi îţi vine să spargi tot prin casă pentru că nu merge ceva.