Bloggingul - cum să-ţi da seama cât de prost erai odată...

marți, 12 ianuarie 2010

Reclame de căcat faine de căcat

Ca orice om, încerc să nu mă uit la reclame. Spre bucuria institutelor de statistică (cele de duzină), o să confirm, răspicat: da, toată lumea se uită la reclame. Din nou ca orice om, atunci când văd ceva, îmi formez o părere. Primară, neconcludentă, vagă, o părere. Fiindcă port această karma a ochiului critic, şi-a silei faţă de neputinţa intelectului monden, uneori nu pot să m-abţin şi ejaculez pe-aici, pe ăst blog de umor silit (cu silă, nu cu de-a sila). În obiectiv, azi, două (defapt trei) coproculturi sau coproducturi de reclame ce mi-au trezit sila ce-o speram înceţoşată de pe-acum, două reclame pe care vreau să vi le prezint, alături de impresia mea, atât de importantă pentru .... mine.
Prima reclamă, o pot categorisi cu uşurinţă ca fiind plăcută, amuzantă, coerentă, reală, deci faină. Apreciez personajele, cadrul în care se petrece acţiunea, dialogurile, modul de realizare. În schimb, nu văd legătura. Nu văd PRINCIPIUL de bază al reclamei, acela de-a prezenta un produs, fie el şi de rahat. Ciobăneşte, cât de cretin să fii încât să faci o reclamă la un produs, prezentând un alt produs? Cât de putred să fie cel care te-a angajat, cel care te-a acceptat, cel care te-a promovat, şi cel care te-a căcat şi nu te-a mâncat? Frate, toţi muncim, toţi vrem un salar, dar dacă vrei să-mi vinzi hârtie igienică, nu-mi fă o reclamă în care-mi arăţi două curve care se bat pe-un tub de lubrifiant. Aşa au făcut cu reclama de la BCR (morţii ei, că n-o găsesc pe youtube ca să vă dau linkul), unde un amărât vine şi cumpără un metru de gresie la ofertă, bej deşi voia albă, mai un metru de nu ştiu ce care era tot ieftin, şi nu era ce-şi dorea, iar mai apoi îl invită pe vecinul să-i admire renovarea. Acesta îi recomandă noul credit pentru locuinţe. ŞOC! Păi cum dracu' mă?! Eu îmi renovez, şi tu-mi recomanzi să-mi cumpăr altă locuinţă? Păi îţi crăp capul cu reteveiul, neamu' tău cu costum cu tot. Vrei să mă lase nevasta, să-mi spargi casa? Poftim cultură! Singurul lucru care îl voi reţine din această reclamă este modul simplu de prezentare a clientului docil, atât de prezent printre noi.
Legat de a doua reclamă, unde nu se mai aplică "Ce-are sula cu prefectura", este pentru mine ceva aproape la fel de greţos ca manelele, parvenitismul, fudulia, micimea, auto-umilirea (nu mai scriu că depăşesc limita de giga de la blogspot), poate nu la fel, dar aproape. E vorba de două reclame la acelaşi produs, care prezintă într-un mod relativ amuzant realitatea de zi cu zi, probabil o continuare a reclamelor "Unirea", dar care-şi dau cu firma-n cap la sfârşit mai ceva ca altele la început. Iată-le, că sunt pe youtube: reclama unu, reclama doi. Păi bă! Băăăăăăăă, băgav-aş furculisionu-n cururi! ROMANIAN CLASSIC MĂ?!?!?! ROMANIAN? CLASSIC?!
Am rămas fără speachless.

Heppygramă:
Pentru cine n-a văzut nuanţa
Mergi de-ţi ia acum faianţa