Cred că cele mai importante momente din viaţa noastră se petrec pe budă. Mergem pe budă zilnic de mai multe ori decât în orice alt loc. Adică, la servici mergem odată, la culcare, la fel. Mâncăm de trei ori, şi intrăm în 4-5 chioşcuri pe zi. O zi pe budă conţine minim trei pişări, plus o căcare. Nu e obligatorie, dar ar trebui să fie, căci "A shit per day keeps the doftor away".
Avem deci 4 vizite, dar nu ne limităm aici. Femeile de exemplu, intră dimineaţa. De 30-40 de ori. Viaţa de cuplu este puternic liniată de acest lucru. Machiaj, iz de rahat cu parfum de lux saunu, ruj, cremă, haine prin văzduh, vă spun, pe budă e centrul. Bărbatul, dârdâie prin faţa uşii de la baie, înţelegând că naşterea nu e o glumă, că ruperea apei nu e un basm: "Honey, mai ai? Deja i se vede capul". Dacă energia folosită la întârzierea căcatului pe motive de ruj ar fi folosită în industrie, ar asigura o parte bună din consumul global. Nu ştiu de ce, dar există o cutumă tacită care acordă femeilor prioritate la budă. Nu înţeleg de ce, şi natura mea de bărbat mi-ar cere să spun că NOI ar trebui să fim primii la budă. Dar nu suntem, şi asta e. În schimb, avem şi noi arma noastră: o femeie stă dimineaţa la budă vreo 20 de minute (în medie), asta înseamnă că un bărbat nu se răhăţeşte vreo 30 de minute. Pentru că din bătrâni se ştie că nu intri la budă unul după altul mai repede de 10 minute. Şi oricum, după 20 de minute de abţinere, parcă şi rahatul ţi-e mai resemnat. Într-un târziu, ca bărbat, primeşti acces. Şi-atunci, un instinct de răzbunare animalică intervine. Sau poate e doar o echilibrare naturală în cuplu. "Ai stat 20? Eu stau 40" - această mentalitate conduce activităţile din budă la cel mai înalt nivel. Diversitatea este enormă, sunt mai multe activităţi bărbăteşti pe budă decât situri pe VeVeVe. Astfel, de la banalul citit de ziar, până la mâncat (da, aţi auzit bine, unii mănâncă la budă), trecând prin cititul prospectelor de la înălbitoare sau etichetelor de pe bluze, bărbatul inventează cu succes milioane de metode de a-şi prelungi momentul de supremaţie intervenită secundar. Uneori, lipsa de comunicare invocată de femeie este rezolvată astfel: bărbatul spune din budă "Honey, ce-i aia un fier de călcat cu un X pe el? Cred că nu trebuia să-mi calci şapca, uite-o de strâmbă e". Poate de-aici se trage şi vorba "cu o voce ca din budă".
Avem deci 4 vizite, dar nu ne limităm aici. Femeile de exemplu, intră dimineaţa. De 30-40 de ori. Viaţa de cuplu este puternic liniată de acest lucru. Machiaj, iz de rahat cu parfum de lux saunu, ruj, cremă, haine prin văzduh, vă spun, pe budă e centrul. Bărbatul, dârdâie prin faţa uşii de la baie, înţelegând că naşterea nu e o glumă, că ruperea apei nu e un basm: "Honey, mai ai? Deja i se vede capul". Dacă energia folosită la întârzierea căcatului pe motive de ruj ar fi folosită în industrie, ar asigura o parte bună din consumul global. Nu ştiu de ce, dar există o cutumă tacită care acordă femeilor prioritate la budă. Nu înţeleg de ce, şi natura mea de bărbat mi-ar cere să spun că NOI ar trebui să fim primii la budă. Dar nu suntem, şi asta e. În schimb, avem şi noi arma noastră: o femeie stă dimineaţa la budă vreo 20 de minute (în medie), asta înseamnă că un bărbat nu se răhăţeşte vreo 30 de minute. Pentru că din bătrâni se ştie că nu intri la budă unul după altul mai repede de 10 minute. Şi oricum, după 20 de minute de abţinere, parcă şi rahatul ţi-e mai resemnat. Într-un târziu, ca bărbat, primeşti acces. Şi-atunci, un instinct de răzbunare animalică intervine. Sau poate e doar o echilibrare naturală în cuplu. "Ai stat 20? Eu stau 40" - această mentalitate conduce activităţile din budă la cel mai înalt nivel. Diversitatea este enormă, sunt mai multe activităţi bărbăteşti pe budă decât situri pe VeVeVe. Astfel, de la banalul citit de ziar, până la mâncat (da, aţi auzit bine, unii mănâncă la budă), trecând prin cititul prospectelor de la înălbitoare sau etichetelor de pe bluze, bărbatul inventează cu succes milioane de metode de a-şi prelungi momentul de supremaţie intervenită secundar. Uneori, lipsa de comunicare invocată de femeie este rezolvată astfel: bărbatul spune din budă "Honey, ce-i aia un fier de călcat cu un X pe el? Cred că nu trebuia să-mi calci şapca, uite-o de strâmbă e". Poate de-aici se trage şi vorba "cu o voce ca din budă".
Copiii apar pe budă, pentru că ţipătul testului barza se naşte pe budă. Avorturile spontane, pe budă. Verificarea sănătăţii proprii, pe budă (să nu tecaci cu sânge, să nu fie prea maro sau prea moale). Beţia de aseară, pe budă. Bărbieritul, machiatul, spălatul hoitului, schimbarea ciorapilor, pe budă. Primul contact cu dentistul neiniţiat (tu), pe budă. Fumatul (uneori), pe budă. Comunicare, pe budă. Număratul banilor, verificarea telefonului partenerului, trimiterea de SMSuri, pe budă. pe budă te întâlneşti cu Sinele, pe budă eşti Tu şi TU, fără constrângeri, fără resentimente, eşti sincer, eşti realist. Îţi satisfaci curiozităţi (dacă ai coaiele sau ţâţele deformate), nevoi (onania, part of life), pofte (cultură, National Geographic). pe budă te tragi din maimuţă, şi devii robot. pe budă nu există înconjur, exişti doar tu. pe budă redevii OM. Cine spune că pe budă ne căcăm, să-i fie luate toate ideile ce vin pe budă, drept pedeapsă.
Dac-aveţi curiozitate, eu la budă mă joc pe Play Station Portable. Mă joc până amorţesc picioarele, şi-apoi merg prin casă zici că-s o marionetă, mă sprijin de ziduri, urlu în mine, simt înţepături, furnicături, e o aventură, promit.
Am şi eu o curiozitate, şi promit bere dac-o face cineva, şi-mi dă feedback la comentarii: mi se pare ceva extraordinar de nostim, şi nu am reuşit s-o fac niciodată, dar mi s-a întâmplat. Ideea e ca atunci când eşti într-o budă cu acces larg, şi te caci, dacă bate cineva la uşă, să spui: "INTRĂ!". Mie mi-a zis unu aşa, şi fenomenul este superb. Instinctual, am apăsat pe clanţă, apoi am tras mâna ca fript, în râsetele celui dinăuntru. Dacă puteţi să faceţi gluma asta cuiva, să-mi povestiţi, că eu n-am reuşit încă. Dacă reuşesc, vă povestesc eu.