Bloggingul - cum să-ţi da seama cât de prost erai odată...

marți, 28 decembrie 2010

Crunta banalitate

E tot mai greu să scrii ceva. Şi mai ales când vrei să aberezi cu parfum de satiră. Acum o vreme spuneam şi credeam cu convingere că în România mea nu voi rămâne niciodată fără subiecte. Pentru că vei găsi ceva de care să răzi oriunde te-ai uita.
Dar asist uimit la un lucru aproape imposibil: toate chestiunile amuzante de la noi se epuizează. Poftim, mai scrie ceva despre viteza la volan. Mai poţi? Nu, că băieţii-copăcel au trecut la nivelul 2, acela de industrie. De la 1-2 pe zi, acum primim statistici: 15 accidente pe fondul de gheaţă al vitezei. Un individ a depăşit o maşină de deszăpezire, şi depăşit-o de tot, parcând într-o râpă de 6m adâncime. Şi ce-aş fi putut spune despre el! Despre viteză, despre Cursă, despre sângele care fierbe, clocoteşte în el, setea de-a urca în copac. Din maimuţă ne tragem, în copac ne urcăm. Despre maşina, acest ţel final al carierei atohtone, sau poate despre lipsa acută a educaţiei, despre acele bucăţi de creier care ne lipsesc în totalitate, atrofiate, sau poate măcelărite de-o mână criminală a organizaţiilor secrete care ne vor răul.
Dar nu mai pot. Sunt prins sub un morman de BMWuri contorsionate, sunt ameţit de mirosul beţiei naţionale, sunt îngropat în carenţele conaţionalilor mei. Şi e amuzant că nu mai poţi fi amuzant. Poate abia acum eu am devenit cu adevărat amuzant, pentru că acum pot râde chiar pe seama mea: prostule, nu vezi că eşti singurul care mai vrea să râdă de ceilalţi?
A râde, a face o glumă pe seama unui gest cretin precum cele de la ştirile zilnice, a devenit o cruntă banalitate. E ca şi cum ai încerca să faci stand-up comedy pe marginea emisiunii Vremea. Poate cineva să facă bancuri cu vremea? Un nor cenuşiu îi spuse unui nor alb: prietene, vezi că mâine vine soarele, tragem azi un fulger? HAHAHA! Ha......
Sper ca în 20, maxim 30 de minute să-mi recapăt putearea de-a satiriza tembelismul. Şi sper ca accidentele de maşini să-şi reducă numărul, ca să fac şi eu o glumă, ceva. Ca să nu se întâmple cum s-a întâmplat cu numărul de "i" de la sfârşitul cuvântului, de au băgat ăştia greşelile în dicţionar, ca să nu mai fie îndoială. Sau nu le-au băgat încă?....