Deja se alătură lui Helloween, lui Valentine's day. Deşi cu o altă conotaţie, Sfânta Parascheva promite să ajungă un eveniment cel puţin la fel de interesant de urmărit. An de an, belesc ochii la televizor şi aud aceleaşi lucruri: ploaie, babe, leşin.
E perioada, am văzut în calendar că pe 14 octombrie se află ţintuită această sărbătoare. Nu ştiu exact despre ce-i vorba la acest eveniment, am dat un search pe Google dar mi-a dat numai pagini de unde să cumpăr nişte rahaturi de e-carduri. Nici nu ştiu ce-s alea moaşte, dar am auzit ceva de raclă, deci probabil leşinatele se îngheuie ca să ţuce vreun sicriu. Lucru pe cât de grotesc pe atât de cufundat în mizeria inteletuală ce se încăpăţânează să domine această ţărişoară lipsită de conexiuni neuronale. Fiind ceva anual, sila mi-e oarecum estompată, dar sincer vă spun că în anii trecuţi m-apuca turbarea când vedeam sclerozatele alea împingându-se ca nişte vite cu ochii bulbucaţi, inexpresivi şi lipsiţi de orice urmă de judecată, m-apuca mai ceva ca la târâturile feminine de 20 de ani ce-şi plimbau vopselele pe ecrane. Acum, e plin de d-astea, şi locul băbăciunilor a devenit semnificativ mai strâmt.
Mă, eu nu-s împotriva lui Dumnezeu. Cum nu-s nici împotriva manelelor. Mă disperă numai răsfrângerea acestor imagini în mintea înceţoşată a românului. Este ca un pai pe foc, să semeni într-o minte atât de tulbure idealuri atât de măreţe. Pentru că iată, în dragostea pentru atingerea unei racle, an de an mii, zeci de mii de babe proaste se înghesuie, se pălmuie, se blestemă, şi rup gardurile. De multe ori fac un efort supraomenesc de imaginaţie ca să-mi dau seama ce poate fi în capul acestor femei, cu predilecţie rotofeie şi roşii-n obraji. Nisip? Cenuşă? Găinaţ? În fine... Pronostic pentru anul ăsta: 3 babe moarte. Aghiazmatic!
PS: Ne-au bătut arbitrii!!! (da, dragi unii dintre voi, acesta este unul din rarele momente în care cuvântul "arbtri" se scrie cu doi i). Deşi am zis că nu mă mai uit la meciuri, persist în acest lucru, şi recunosc că o fac cu aceeaşi emoţie de fiecare dată. Nu o dată am zis de talentul fotbaliştilor români de a te ridica în picioare, ca să-ţi poată trage o palmă mai bine plasată. Şi na, dacă la ştirile sportive au avut tupeul să strecoare o ştire de 8 secunde legată de o echipă de handbal, între zecile de comentarii ale veşnicilor păduchi care vorbesc pe-acolo, am făcut-o: m-am uitat la meci. Era să fie primul meci în care să n-avem scuză că suntem proşti. Dar apropierea Sfintei Parascheva ne-a salvat, şi-am găsit pe cine să dăm vina. Mi-a plăcut de comentatori, că-s simpatici. "Bara noastră a fost mai bară decât a lor", "am jucat extraordinar", "acuma se vede cine fură de fapt în Paris". Asta din urmă, m-a lăsat cu un zâmbet saliv în colţul gurii. Bă nepoate, nu mai compara castraveţii cu gogoşarii, că nu iese nimic. N-are sula nimic cu Prefectura, noi proşti şi hoţi am fost şi vom fi acum şi-n veci ş-in pururea paraschevesc amin!