SIDA. Sindromul intelecto-deficitar autoimpus

-Hola. (Poate cumva crezi că sunt proastă)

-Bună ziua. (Eu mi-am dat seama că eşti proastă, după faţă)

-Ah! Vorbiţi româneşte? (Asta ca să fii convins că sunt proastă)

-Numai seara. (Îţi zâmbesc, prinde-te de glumă, altfel rişti să mă enervezi)

Mă doare-n schimbul III. Mi se limbă plimba-n gură

ora 23:04

Pun filmul ăla cu Will Smith, "Seven Pounds". Dau o limbă, de control, pare ok. Începe filmul, apa ţârâie în calorifer, mă enervează.

ora 23:15

Mă gândesc la calorifer. Am dat la robinetul ăla mic, am scos din apă, cam o cană. Cu centrala oprită. Normal, nu mai trebuie să ţârâie. Mă ia cu pişare de la susur. Mai dau o limbă, nu mai e la fel de ok.

Chemarea străbunilor contemporani

1. La noi în sat ne plăcea să ne jucăm cu fotbalul. Ţin minte cum umflam o beşică de porc, şi-o legam cu aţă, ne făceam porţi din pulovere ponosite, şi jucam până ne gonea noaptea acasă. Nu prea ne pricepeam noi, că eram toţi vineţi pe la fluierul piciorului, dar ne plăcea să credem că jucăm bine. Printre noi era însă unul care chiar juca bine. Ştia tot satul. Şi pentru că juca bine, aşa i-a rămas numele, şi-i spuneam A lu' Joacă-Bine:

Cu căciulile pe frunte / Stăm ....

... de veacuri ca un munte / În curbura arcului Carpaţi.

Un cântec frumos, cred că este unul dintre primele cântece pe care mă prefăceam că le cânt la ora de Muzică, în clasele primare. Mi-a plăcut, şi-mi place şi acum. Am şi pe mp3player piesa, o versiune care se aude destul de nasol, probabil trasă de pe vreo placă de pick-up (dacă nu ştiţi ce sunt acelea pick-upuri, click aici).

Gadgetul care salvează milioane de vieţi

Acest gadget minune nu există încă. Ştiu, eşti dezamăgit, ai dat click sperând că poate vei găsi aici un nou peacemaker, şi n-o să mai moară oamenii cum a murit bunicul tău când erai mic, şi l-ai aranjat cu magnetul. Eşti şi mai dezamăgit dacă sperai să afli despre un gadget cu 3 butoane, cu care să dai comenzi la noua femeie-clonă pe care ţi-ai cumpărat-o la ofertă. Dar nu fii dezamăgit în totalitate, pentru că toate se fac la timpul lor.

Cine sunt Ei. Impersonalitatea lui Dumnezeu

E normal să fii curios. E chiar bine, având în vedere că curioşii sunt mai avuţi în materie cenuşie. Şi, în timp ce te strecori prin viaţa aceasta atât de .......mai vorbim despre asta ......, ajungi să-ţi satisfaci multe dintre aceste curiozităţi. Altele, rămân semne de întrebare, sau îţi dai singur nişte explicaţii care te coafează. Cred că putem chiar măsura capacitatea de gândire a oamenilor în funcţie de curiozităţile lor. Am inventa o nouă scară, şi-am deveni celebri. Sunt curios dacă ar fi posibil aşa ceva.

Coolometrul! Testul tău de coolism

Ai vrut vreodată să afli cât de cool eşti?

Ei bine, acum ai ocazia, dacă faci

 acest test cu numai 5 întrebări, să afli răspunsul adevărat, apelând la Coolometru, cea mai nouă invenţie în domeniu.

errare humanum est - a omeni e greşeşte

La noi, e cu omenia. Un obicei străvechi, transmis din generaţie în generaţie mai ceva ca olăritul sau vânătoarea. Adică, eu teomenesc pe tine, tu măomeneşti pe mine.

Hop-şa! Hop-şa! Zi-ne, păicepulamea

Sunt unele lucruri pe lumea asta pe care nici noi nu îndrăznim să le comentăm....
Poate doar să spunem că NE PLACE!

Şi să nu-mi dai cu articolul ăsta-n cap, în caz că nu vezi diferenţa?

De acelaşi autor: CLICK , CLICK, CLICK....

Mă bat cu dicţionarul. Pluralul la neaveniţi

Cu riscul de-a părea nepoliticos, voi dezvălui ceva care sunt sigur că va trezi în căpşoarele multora dintre dumneavoastră îndoieli. Ca să am scuză din prima, o să vă spun că e un lucru pe care l-am învăţat prin clasa a IV-a, deci sunt şanse să iau în considerare o contrazicere bine argumentată. Dar înainte de începutul premergător, voi mai sublinia o chestiune, cum că m-a pasionat gramatica până prin clasa a 5-a, şi îmi amintesc cu plăcere cum râdeam împreună cu învăţătorul (Dumnezeu să-l ierte când o muri) de cuvinte precum "pantalon" sau "ochelar".