Nectar. Pentru femei

Libertata și îndoiala

N-am scris aici de mult, pentru că nu am avut nimic să transmit. Astăzi în schimb, vreau să spun ceva. Și acest ceva vreau să-l băgați în mințile voastre congelate, în sufletele voastre pustii, și să nu-l uitați niciodată. Nu este rețeta fericirii (pentru rețete mergeți la prietenul meu: Andi), și nici nu este secretul care vă va ajuta să mergeți de-aici până mai încolo. Este doar o informație, sau poate o întrebare.

Pe-al nostru steag e scris: Unirea

Am ales titlul ăsta pentru că-l şi văd pe cititor pregătindu-se amuzat să parcurgă un text despre cât de beţivi suntem noi românii. Un coniac pe galbenul stindardului pare a fi cea mai potrivită stemă a României anilor '10.

Revoluţia semidocţilor

Mă destăinuiam unei cunoştinţe acum câteva zile că de când mi-am băgat nasul în politică am pierdut ceva. Acest blog. De fapt, libertatea de care m-am bucurat când am scris bălăriile anterioare. Dar iată că imensa hidoşenie a ţării mele îmi redă puterea de a scrie despre ce-mi place mie mai mult: prostie, neputinţă, parvenitism, mizerie, aceste câteva calde trăsături caracteristice ale poporului român.

De-a râsu' plânsu'

Libertate

Vreau să fiu liber! Mi-ar place să spun şi eu asta, acum după atâţia ani de când s-a mai spus. Şi-acum mă întreb: vreau să fiu liber? Chiar îmi doresc eu asta? Ce dracu e aia libertate? Păi libertatea este acţiunea proprie lipsită de contrângeri, îmi zice alter ego pe un ton pasiv. Şi da, oricine îşi doreşte libertate, şi deci da, şi tu îţi doreşti libertate, continuă impasibil acelaşi interlocutor

Dac-ar şti primarul judeţului...

Masca

Dimineaţa, te trezeşti şi-ţi pui masca. Eu, tu, cu toţii ne punem în fiecare dimineaţă o mască. Mai mică, mai mare, mai colorată. Mai invizibilă. O mască are cuie pe dinăuntru, şi nu o mai poţi da jos niciodată, pe când alta are unsoare, şi-ţi alunecă de pe faţă.

Teamwork

Discutam aseară într-un context grotesc (fără cafă, fără bericică), la un nivel decibelic destul de ridicat, cu persoane cunoscute, despre TEAMWORK. Considerat de către noi (românii, care formează o naţie cu care din păcate m-am căpătuit) o utopie, atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic, teamworkul nu pare să fie aşa. Bineînţeles, e părerea mea, singura cea mai adevărată, opozabilă numai mie, şi cine nu se raliază ştie unde să se ducă.

Idiocracy

Am rămas marcat pe viaţă. Este pentru prima dată în viaţă când am o revelaţie la primele 3 minute dintr-un film. Pentru mine, începutul lui Idiocracy este ca un fel de transpunere a convingerilor mele într-un filmuleţ de prezentare. Bineînţeles, eu m-am gândit la asta pentru România. Căci mie de România-mi place.
În Idiocracy (pentru cei care nu ştiu engleza sau n-au chef să vadă filmuleţul ăsta), vedem că sfârşitul lumii va veni dintr-o chestie la care nu se aştepta nimeni:

Un pas în spate

De multe ori, când participi la un curs sau la un training, auzi despre tehnica "one step back". Este vorba de a face un pas în spate, să ieşi din propriul trup pentru o secundă ca să te poţi analiza mai bine. Se spune că e mai uşor să-ţi dai seama astfel dacă faci bine ceea ce faci.

Schesburgărul negru

Bă, deci nu se mai poate! Sincer, m-am cam săturat! Fac un apel la capetele ... iluminate care se ocupă de DOOM, DEX, LEX, BEX şi alte dicţionare să facă bine şi să bage în regulile de scriere toate căcaturile posibile. Sincer, oamenii ăştia chiar nu pricep? Naţia noastră este formată din oameni prea proşti ca să mai poată pricepe ceva.

TIC TAC!

Mi-am luat un ceas. Orice bărbat care se respectă trebuie să deţină un ceas, când e vorba de accesorii. Am stabilit de comun acord, împreună cu prietenii mei următoarea chestiune: Un bărbat trebuie să deţină un ceas în valoare de suma egală cu venitul său pe o lună de zile, şi o maşină în valoare de suma egală cu venitul său pe un an de zile. Bineînţeles, nu se poate aplica la toată lumea, vorbim despre bărbaţii care NU fac afaceri cu Statul. Însă nu despre asta voiam să povestesc, ci despre percepţia asupra timpului în ultima vreme.

Omul asfinţeşte locul

"Ţara mea de glorii, ţara mea de dor". Ce frumos ne spune Eminescu! Şi nu numai el, dar cam pe oriunde ţi-ai arunca privirea prin operele noastre literare (de larg consum) şi nu numai, găseşti nişte cuvinte atât de frumoase legate de ţara noastră, încât îţi vine să crezi că oamenii care au scris, au cântat, au pictat, au sculptat despre acea Românie sufereau de beţie totală, sau erau vorbiţi toţi într-o conspiraţie universală să ne facă pe noi să credem că trăim într-o altă Românie. Una bună, frumoasă, cu oameni buni la suflet, cinstiţi şi uniţi. Şi mă uit în stânga, în drepta, în sus şi-n jos: parcă sunt victima unei propagande de tip rusesc, prins între cei din jurul meu care s-au trezit deja. Nu-s căzut în extreme, să caut oameni cu lampa lui Diogene, dar aş vrea totuşi să mai cred încă în trecutul acela glorios.

Scrisoare generalului

Dragă domnule General,

în primurile rânduri ale micuţei mele scrisori, dă-mi voie să mă prezint în câteva cuvinte: nu am luptat la revoluţie, şi nu am participat niciodată la un conflict militar în adevăratul sens al cuvântului. N-am pus în viaţa mea mâna pe un pistol adevărat, şi n-am tras niciodată cu puşca. Cunoştinţele mele militare sunt mai mult decât reduse, mai ales dacă mă gândesc la faptul că singurul general adevărat pe care l-am cunoscut a fost un nene senil, cu o uniformă plină de mileuri şi insigne d-astea colorate, care încerca să impresioneze nişte contabile expirate trecute de primele 2-3 tinereţi, la un nu-mai-ştiu ce eveniment cu depunere de coroane.

Asta la vista, baby!

Pe un vârf de munte, acum vreo 2mi de ani, şedeau: Traian, împaratul romanilor, şi Decebal, şeful dacilor.

- Decebalule, uite, eu voi veni la tine în ţară cu toate inovaţiile noastre, îi spuse Traian. Vom aduce irigaţii, apeducte, bai termale, scribi, costrucţii măreţe, drumuri şi poduri. Ei, ce zici?

- Varză, viezure, veveriţă, criza asta, ţara asta, bătaie de joc.

Crunta banalitate

E tot mai greu să scrii ceva. Şi mai ales când vrei să aberezi cu parfum de satiră. Acum o vreme spuneam şi credeam cu convingere că în România mea nu voi rămâne niciodată fără subiecte. Pentru că vei găsi ceva de care să răzi oriunde te-ai uita.

Wiki Lix

E bine de ştiut engleza pentru majoritatea secretelor de mai jos.

http://www.youtube.com/watch?v=xxtUH_bHBxs&eurl

http://www.youtube.com/watch?v=VXnhOiin06M

http://www.trilulilu.ro/Cristy_M/8ccb9421936ba2

http://www.youtube.com/watch?v=vCEQ1XXZTyI

Produsul 2k10

Bună ziua. Numele meu este Produsul 2k10, am treizeci de ani şi sunt mort. Scurta mea viaţă mea s-a împărţit foarte simplu: zece ani sub tutela comunistă, şi douăzeci de ani sub o administrare defectuoasă. Din a doua parte, am pierdut cel puţin cinci ani încercând să dau vina. Cred că tot ce înseamnă umanitate se reduce la instinct, iar instinctul te ghidează; astfel, atunci când ţi se întâmplă ceva trebuie să-i găseşti un motiv. La mine, le-am încercat pe toate.

Ionică

"Plouă mărunţel. Urăsc ploaia, urăsc fiecare picătură care-mi ajunge pe gât, care-mi trage fir cu fir toată căldura pe care o mai am ascunsă prin geacă. Interfonul, nu-l mai urăsc pentru că m-am obişnuit să nu funcţioneze. Aşa-i când ai o scară de pensionari, nu ştiu săracii să umble la butoane, d-aia e blocat tot timpul. Intru în casa scării....